Penibilitatea inutilului contemporan!

Azi ma simt... na? Ar fi cazul sa ma decid! Hm... sa incep din nou. Azi ma simt penibil! Da, acesta e cuvantul... penibil! Daca stau sa ma gandesc mai bine, acest adjectiv nici nu descrie complet ceea ce eu simt... Dar sa dau totusi o forma perceptibila starii mele interioare am apelat la un compromis. Insasi acest compromis nu face mai nimic decat sa-mi accentueze starea mea psiho-emotiva, sau cum altii, cu diplome cumulate din greu, neimportant acum de unde, definesc esenta umana print-un cuvant de compromis, prin asa numitul suflet. Presupunand ca am suflet, in care decurg niste procese cognitive ilogice, atipice, deduc cu multa usurinta zadarnicia cu care incerc sa-mi modelez sufletul intr-o directie idealizata a esteticului si realizez, ca ma confrunt mereu de ignoranta universala cu care noi, mamiferi bipezi cu neurocraniu ineficient utilizat, chiar ne mandrim! Ma rog.. unii poate… eu ma simt penibil. Nu m-a consternat azi nimic, nu m-a suparat azi nimeni, nici deceptie nu am avut, de nici o natura... e gresala mea ca am asteptari de la semenii mei, e gresala mea ca am indraznit sa ofer ceva fara sa primesc nimic in schimb... Nu vreau sa ma vaicaresc inutil, dar imi repugna ideea de a fi contemporan, unde promovarea brutala a ego-ului cu scop narcisist este preocuparea majora a majoritatii. Suna a pleonasm, parca... dar mai conteaza? Incep sa inteleg pe toti cei care, intr-o forma sau alta incearca sa se separe de turma, vor sa-si manifeste individualitatea sau chiar dezinteresul fata de moda ce bantuie pe mapamond, moda de a trai in ignoranta, lipsit de autocunoastere respectiv de a trai doar pentru un tel materialist. Sa revin, ca iar am deraiat.... ma simt penibil, frustrat, depasit, devalorizat, anacronic si inutil. Da, inutil... Ca etichetele de avertizare a riscurilor ce se gaseste pe o cutie de tigari... Dar tu... cum te simti?
PS: pozele atasate nu au nici o valoare artistica, comerciala sau spirituala! E modul meu de a protesta impotriva preocuparii majore a majoritatii!!!






2 comentarii:

Stanciu Diana | 8 septembrie 2009 la 00:17

Nu cred ca e inutil sa ai asteptari de la semenii tai, doar ca lumea e mult prea egoista si mult prea preocupata de propria persoana, ca sa mai apuce sa mai dea ceva in schimb.
Iar faptul ca tu, ai sa dai ceva, chiar daca nu primesti nimic in schimb te face special deoarece, ei, ceilalti nu au ce sa'ti ofere.
ps: imi plac pozele

Andi Popescu | 17 septembrie 2009 la 22:21

Un om cu dubii, intrebari si asteptari e un om care evolueaza... :)

Trimiteți un comentariu

ZOO Portraits