Povestea unui răsărit...

Am decis să postez azi, o zi de miercuri, ca să nu pot fi acuzat că-s fotograf de duminică. Dar ce mai contează ziua, când realizezi că viaţa este defapt o boală contagioasă, cu transmitere sexuală şi mereu are acelaşi sfârşit, fatal, tragic şi irevocabil. Tindem să ne cramponăm de boala asta, să ne îmbătăm cu senzaţii şi impresii înmagazinate într-un lanţ lung de aminoacizi în cortexul nostru, aşa zis evoluat. Se scurg clipe, minute, chiar şi zile şi nu realizăm cât de futil e să ne cramponăm de obiectele ce ne înconjoară, ce achizitionăm să ne facă traiul mai confortabil, mai uşor eventual mai elevat, iar când observăm în jurul nostru existenţa morţii, ne îngrozim şi avem revelaţia fragilităţii propriei noastre vieţi. Oameni buni, moartea este inevitabilă... toţi murim. Nu vă panicaţi... ne mor prietenii, părinţii, fraţii, duşmanii, idolii... A murit şi Michael, şi Ioan, la fel cum a murit şi Akhmed sau Xiao Chung. Demn este de reţinut, că faza asta cu moartea, este o oportunitate unică. Nu ai şansa s-o mai repeţi, s-o faci mai eficient, mai placut, mai profitabil... sau s-o temporizezi când sunt reduceri de sezon. Tot ce poţi face e să te pregăteşti... calm, că ai toată viaţa înainte! Cum te poţi pregătii? Bine, nu trebuie eu să vin cu reţeta salvatoare, dar s-a dovedit, că cea mai bună pregătire este să trăieşti, în clipe, în zâmbet, în prietenie... în zi sau în noapte... în dragostea ta sau a altora, în lacrimile iubirii sau a tristeţii... ce mai... ai de unde alege! Totul e să vrei! Că restul sunt poveşti... la fel cum este şi povestea unui răsărit ce vi-l prezint, poveste pe care am trăit-o... conştient de apus.
















8 comentarii:

TiberiuHarcsa | 9 iulie 2009, 00:20

de data asta scrisul e mai frumos decat pozele...cu putin

Anonim | 9 iulie 2009, 09:08

Hat Gratulálok Zsiga! Gyönyörűek a képek is, meg amit írtál az is. Üdv Timi

Bondoroi Daniel | 9 iulie 2009, 10:50

Personal te-am felicitat pentru cadre dar acum te felicit si pentru ce ai scris, este frumos, profund si adevarat. Poate ti se pare ciudat, venind asta de la mine dar poate iti vei da seama ca eu ce fac este acelasi lucru doar din punctul meu de vedere.
Felicitari inca odata si pentru cadre, sunt superbe. Mai asteptam din astea :)

Andi Popescu | 9 iulie 2009, 11:15

Desi cadrele au o oarecare repetitivitate sunt constient ca prezinti un proces natural in plina evolutie.
Imi place a cincea cel mai mult.
Bravo!
:)

rady | 9 iulie 2009, 13:19

Ma, tu chiar n-ai avut somn? :D
Faine cadre in rest. La cat ai dat trezirea?

exposemaximum | 23 iulie 2009, 12:59

gorgeous :)

H O R H H E | 31 august 2009, 13:45

placuta poveste.bune imagini

Anonim | 27 noiembrie 2009, 09:51

Gyönyörtető történet :)

Trimiteți un comentariu

ZOO Portraits