Duminică... din nou!

Cum am promis... am mers din nou să pozăm berze.... adică să rectific! Primesc telefon de la Călin sâmbăta după masă, că el a ieşit singur la pozat dimineaţa, în aceeaşi locaţie, tot ora şase dimineaţa şi surpriză, nici urmă de berze din nou. Ok, am zis, discut cu Péter şi am hotărât să mergem mai departe, la lacurile de la Fărăgău... Echipat lejer, pentru o plimbare la margine de lac, am pornit în aceeaşi oră, aceaşi formaţie către lacuri. Când trecem lângă locaţia de săptămâna trecută, observăm pe câmp, de la drum cam 200 de metrii, două berze gingaşe scormonând în iarba udă de roua dimineţii. Repede am montat lentila tele şi m-am aventurat către berzele ce îşi căutau calm şi tacticos micul dejun. Cu corpul aplecat am înanitat eu şi Călin, uşor distanţati unul de altul, către cele două berze... mascându-mi apropierea cu o tufă ce a crescut în mijlocul câmpului... defapt defilam pe lângă cultura de orz, în pantofi de oraş, jeans-i şi bulgări de pământ ce se organizau în mod haotic pe talpa pantofului semipermeabil. Péter a fost mai isteţ.. şi-a montat tele-ul mai lung şi ne-a pozat pe noi cum ne chinuim şi asta din confortul asfaltului uscat de la marginea şoselei... Am pozat şi eu ce am putut, dar 200 mm este frustrant de scurt în a poza berze... defapt nu prea ai ce căuta cu 200 mm în wildlife photography. Asta deja îmi era clar după primul minut cănd încercam imortalizarea berzelor... deci mare lucru nu a ieşit, asta am vrut să spun. Când prima barză şi-a luat zborul către cuib cam tot pe atunci mi-am luat şi eu gândul de la participarea la concursul foto cu pricina... Next year, am zis eu.
Într-un final am văzut lacurile, plin de peşti, la care stau mărturie sutele de pescari, care au venit cu mic cu mare, maşina, cort, barcă gonflabilă, familie, căţel şi un portbagaj plin de optimism, pentru a se relaxa departe de forfota oraşului. Atunci am realizat şi eu esenţa zilei de duminică... odihna! Da, odihna, relaxarea... noţiuni pe care le-am îmbrăţişat instant, iar în drum către drumul principal am pozat numai din maşină, relaxat, savurând micile imperfecţiuni ale naturii... desigur am mai coborât la un lac, aşa, de formă, să-mi mişc degetele ce se destindeau prea leneşi în şosetele ude din pantofii mei decoraţi cu noroi.
Pentru încheiere, vă prezint pozele, fără pretenţii artistice, doar poze, aşa.. de relaxare.
A, era să uit... am mâncat şi omleta promisă în dimineaţa aceea! Şi ca o satisfacţie personală, am făcut şi o poză cu berze în stâlp... ce erau mai aproape... şi se relaxau ... în fond, era duminică, nu?