Cityscapes - poze de oraş...

De un experiment foto inedit am avut parte! Fiind şi eu elev la Şcoala de Arte din Tîrgu Mureş, secţiunea foto, am primit ca şi temă de casă, de a face poze cu un aparat fotografic de unică folosinţă, ceva de gen 4 ron la Auchan. Într-un plastic ieftin, aparatul avea un film color cu ISO 200 şi 24 de poziţii, o rotiţă de derulare, un vizor din plastic neprimitor şi importantul buton de declanşare. Într-un cuvânt, point-and-shoot! ... bine na, în trei cuvinte... Simplificând actul fotografic la extremă, unde singura preocupare era doar încadrarea şi subiectul ales, m-am aventurat şi eu de a-mi face tema cu mare entuziasm. Cityscapes... poze de oraş... instantanee... norocul meu că am prins vreme decentă, chiar soare la început. M-a pufnit râsul când am realizat că, după primele cadre, încercam să apăs inexistentul buton de review pentru a-mi verifica cadrele trase pe inexistentul LCD... old habits die hard...asa-i?

Ce să zic, am terminat filmul repede... poate prea repede, datorită entuziasmului sau... senzaţiei de degajare derivând din lipsa de preocupare pentru apertură, timp de declanşare sau histogramă... apropos... nu prea îmi pasă de histogramă, dealtfel... Revenind, pot afirma că cel mai important lucru în fotografie, cum bine ştiu deja unii, este lumina, urmat de subiect, respectiv de compoziţie, nicidecum megapixelii, marca aparatului (.. da da, ştiu, Nikon rulez... but who cares? ) sau luminozitatea lentilei frontale. Da?

Concluzionând experimentul... nu pot să zic decât, people get out and point-and-shoot! Dar înainte de a apăsa acel buton... gândiţi! ... că nu strică deloc! ... sau... efectele vor apărea după o perioadă de latenţă? Cine ştie... Peace!

Duminică... din nou!

Cum am promis... am mers din nou să pozăm berze.... adică să rectific! Primesc telefon de la Călin sâmbăta după masă, că el a ieşit singur la pozat dimineaţa, în aceeaşi locaţie, tot ora şase dimineaţa şi surpriză, nici urmă de berze din nou. Ok, am zis, discut cu Péter şi am hotărât să mergem mai departe, la lacurile de la Fărăgău... Echipat lejer, pentru o plimbare la margine de lac, am pornit în aceeaşi oră, aceaşi formaţie către lacuri. Când trecem lângă locaţia de săptămâna trecută, observăm pe câmp, de la drum cam 200 de metrii, două berze gingaşe scormonând în iarba udă de roua dimineţii. Repede am montat lentila tele şi m-am aventurat către berzele ce îşi căutau calm şi tacticos micul dejun. Cu corpul aplecat am înanitat eu şi Călin, uşor distanţati unul de altul, către cele două berze... mascându-mi apropierea cu o tufă ce a crescut în mijlocul câmpului... defapt defilam pe lângă cultura de orz, în pantofi de oraş, jeans-i şi bulgări de pământ ce se organizau în mod haotic pe talpa pantofului semipermeabil. Péter a fost mai isteţ.. şi-a montat tele-ul mai lung şi ne-a pozat pe noi cum ne chinuim şi asta din confortul asfaltului uscat de la marginea şoselei... Am pozat şi eu ce am putut, dar 200 mm este frustrant de scurt în a poza berze... defapt nu prea ai ce căuta cu 200 mm în wildlife photography. Asta deja îmi era clar după primul minut cănd încercam imortalizarea berzelor... deci mare lucru nu a ieşit, asta am vrut să spun. Când prima barză şi-a luat zborul către cuib cam tot pe atunci mi-am luat şi eu gândul de la participarea la concursul foto cu pricina... Next year, am zis eu.
Într-un final am văzut lacurile, plin de peşti, la care stau mărturie sutele de pescari, care au venit cu mic cu mare, maşina, cort, barcă gonflabilă, familie, căţel şi un portbagaj plin de optimism, pentru a se relaxa departe de forfota oraşului. Atunci am realizat şi eu esenţa zilei de duminică... odihna! Da, odihna, relaxarea... noţiuni pe care le-am îmbrăţişat instant, iar în drum către drumul principal am pozat numai din maşină, relaxat, savurând micile imperfecţiuni ale naturii... desigur am mai coborât la un lac, aşa, de formă, să-mi mişc degetele ce se destindeau prea leneşi în şosetele ude din pantofii mei decoraţi cu noroi.
Pentru încheiere, vă prezint pozele, fără pretenţii artistice, doar poze, aşa.. de relaxare.
A, era să uit... am mâncat şi omleta promisă în dimineaţa aceea! Şi ca o satisfacţie personală, am făcut şi o poză cu berze în stâlp... ce erau mai aproape... şi se relaxau ... în fond, era duminică, nu?

Verdele De Duminică Dimineaţă...

Febra era mare! Calm, că nu despre temperatura tegumentară, măsurabilă în zona axilară vreau să povestesc aici, ci despre febra de care eram cuprins în ziua de duminică, când m-am trezit să plec la pozat de berze! Da, berze albe... pentru un concurs foto local, unde se oferă şi premii în bani! Ocazional pot fi şi eu foarte materialist, mai ales de când îmi iau în cap că am nevoie de o lentilă... din aceea mai scumpă, desigur... dar mai bine să nu întru în aceste amănunte... cum ziceam, berze albe! Verificat google, când răsare soarele, întrebat prealabil pacienţii mei din Dumbrăvioara unde, când şi cum pot găsii în miez de acţiune berze albe, încărcat acumulatorii pentru aparat, pus Nokia să sune la 5:45 ( a.m. desigur... ) noaptea când m-am pus în pat, mi-am închis ochii şi am început să-mi vizualizez cadrul perfect cu barza albă, cu care intenţionam să câştig măcar un loc onorabil, cu premii în bani!
Ora 6:10 'neaţa eram deja în Fiesta condus de Péter şi în timp ce ne opream în staţie să-l luăm şi pe Călin, mi-am revizualizat mental poza pe care vroiam să obţin pentru concurs. Savuram şi aranjam în cortexul meu, detaliile din cadru, unghiul şi încadrarea după care tânjeam cu aşa ardoare. Conversaţia din maşină s-a terminat sublim, când am ajuns la locaţia optată, la ora 6:30 trecute fix, când soarele căţăra-se deja cu un centimetru deasupra dealului... între sat si râul Mureş, câmp deschis, verde, întins... şi pustiu. Mă uit în stânga drumului pe care am poposit, nimic.... în dreapta... berze albe ioc! Hm... ok, am zis... să aşteptăm un pic. Altă idee mai logică nu am avut... nu la ora aceea şi nu fără priza mea de cofeină matinală luată în mod egoist pe stomacul gol. Şi am început să ne plimbăm, încurajându-ne reciproc că berzele vor apărea... e doar o chestiune de timp... iar până atunci să pozăm ceva, dacă tot am ieşit din patul cald... duminică... Preocuparea lui Péter de a trage cadre bune cu lentile m42 montat pe Canon, cât obţinerea unui d.o.f. cât mai îngust a lui Călin, cu lentila din dotare de pe Nikon, m-a făcut să uit de frustrarea cauzată de personalitatea imprevizibilă a acestor creaturi cu cioc roşu... Din explicaţiile date şi exemple de încadrare şi apertură, am adunat câteva cadre matinale pe cardul de 2 GB... şi timpul parcă a zburat... mai majestuos decăt aceste berze albe în plin sezon de împerechere...
Doar azi am revăzut cadrele... am resimţit razele soarelui din duminica cu pricina... am redescoperit verdele de duminică dimineaţă ... şi am retrăit gustul omletei de duminică, cu ceapă verde şi slănină în făşii promise de cineva, cândva împreună cu o cană mare de lapte cu cacao... Aceste lucruri m-au facut să postez cadrele ce urmează, cu verde, cu soare, cu roua de duminică de dimineaţă... şi fără berze!
Normal, sâmbătă noaptea, adică mâine, visez din nou cu berze albe!!! Noapte bună!

AG Weinberger, 8 mai 2009 - Tîrgu Mureş

Aşteptam seara de vineri, să mă întălnesc cu acest om charismatic! Atmosferă placută în Irish Pub... un pic sunetul era prea tare pentru urechile mele sensibile, dar asta m-a deranjat doar în primele 10 minute... apoi.. apoi am savurat pe deplin pofta de viaţă a lui A.G. transpus pe acordurile de chitară Fender, ce purta cu stoicism virtuozitatea individuală a artistului de blues. Recunosc, am mers acolo să fac "ceva poze", dar deseori, în timp ce click-ăiam cu aparatul foto, am fost răpit de şarmul muzical ce umplea sala mică a restaurantului. Un concert restrâns, intim, pentru plătitori... un concert ce a avut loc în cadrul Campaniei Împotriva Recesiunii Mentale, cum ne-a prezenta-o A.G. Cu un autograf, 3 CD-uri şi un breloc bonus m-am întors acasă în miez de noapte... şi multe cadre pe card, din care am facut o scurtă selecţie, mentru cei care nu au fost acolo.... Pot să spun cu mâna pe inimă că merită să mai ieşi din febra concertelor cu intrare liberă, să scoţi un ban din buzunar şi să participi la câte un concert de acest gen, concert pe care artistul Weinberger l-a prezentat după cum urmează: "Veniţi şi implicaţi-vă! Ajutaţi-vă să deveniţi contemporani cu voi înşivă... - acesta ar fi mesajul pe care îl adresăm fanilor noştri din Tg.Mureş. Dacă turneul precedent a numărat 94 de concerte, ne asteptăm ca „Interzis FM – vezi muzici ce nu auzi la radio” să reunească şi mai mulţi iubitori de muzică de calitate, contribuind, împreună, la regenerarea ţesutului muzical al acestei Românii demne şi mândre, din care şi TU faci parte” ... NO more COMMENT.

Fotoni si Pixeli - EPILOG

... şi uite aşa a trecut şi expoziţia mea de debut. Am ajuns să ocup spaţiu şi in câteva ziare locale...
Acum din urmă pot spune că a fost o experientă binevenită din mai multe motive. Ceea ce mă încântă, pe lîngă afluxul mare de vizitatori, atât la vernisaj, cât şi după, este ca am vândut 3 fotografii. Calm, că nu m-am îmbogăţit... nu încă... deci calm. Dar e îmbucurător ca să ştii că fotografia ta va atârna undeva, nu ca un cadou din partea ta, ci ca o decizie personală a unui individ, care din motive egoistice doreşte să-ţi revadă zilnic aceaşi poza... Găsesc acest lucru destul de interesant, în lumea asta, în care participăm involuntar la diverse scenarii şi show-uri deseori împinse spre dezgust şi disperare, mă rog, aşa îmi pare mie de aici... Acest filmuleţ a fost făcut (filmat, editat, mixat...) de un alt fotograf, Adi Duka.

ca incheiere, ce nu se prea distinge pe film, atât: Life suxx... and then you buy Nikon! Prietenii ştiu de ce!