HIPSHOT: Streets of Athens II

... e iarna iar. Alegerile prezidentiale au trecut. Craciunul la fel... Nu am vrut sa postez nimic inainte de Craciun, sa nu-mi influentez perceptiile naive asupra sarbatorilor. Pot povesti mai bine despre cozonac, oua, brad sau cadouri, eventual despre lacomie, imbulzeala, false zambete pe chipuri extenuate, sau chiar despre disperare, tristete, melancolie sau dispret. Inutil, zic eu. Oricum as privi-o, cred ca azi, Craciunul e un moft al marketingului corporatist, menit sa creeze o falsa euforie personala, dand senzatia ca mai suntem oameni inzestrati cu umanitate daca facem, cumparam, ducem si cadorisim. Nu stiu ce sa zic... De data asta Craciunul nu m-a intristat, nu m-a facut sa fiu extaziat, parca m-a lasat rece... Da, normal ca vina imi apartine. Nu zic nimic. Datinile rurale sunt impinse spre prost gust in jungla de beton al orasului, abuzurile culinare abat atentia despre miezul problemei, iar luminile orasului impodobit pot straluci in centrul urbei, cat cartierele periferice sunt lasate in bezna. Lumea se pozeaza in fel si chip la bradul urias din centru si la accesoriile iluminate din jurul lui, incercand sa fure o fractiune de secunda din timp, timp care se scurge inevitabil, ireversibil, uneori incorect...
Da, e iarna iar. Rece, zapada, alb, promotii si agenda noua. Cam astea imi vin in minte acum. Sunt un pic dezamagit ca nu am putut azi merge la o pozareala (ok, shooting daca e mai bine asa...) si mi-am adus aminte de Athena... De oamenii de acolo... De gusturile si mirosurile de acolo... Si m-a fulgerat gandul ca ce bine e sa fi acasa langa ai tai, chiar daca e sau nu Craciun. Acasa... caldura, zambete, imbratisari, bucurii si iubire. Acasa.

PS: am primit multe SMS-uri cu diverse urari de Craciun. Nu le-am raspuns la nici unul! De ce oare isi sacrifica cineva 2-3 minute sa tasteze rime si caractere speciale, in loc sa-mi dea un apel de 59 de secunde si sa-mi zica ceva din suflet: "Mai, esti increzut, nu te plac, ai cel putin 10 defecte cu care nu ma pot obisnui, dar asa cere politetea sa te sun si sa-ti urez Craciun fericit! Uite, am facut-o, e bine asa?" La un asa apel sincer, jur ca pot raspunde din toata inima si eu, calm, cald si onest:" Craciun Fericit iti doresc de asemenea!" Ca doar suntem oameni, iar comunicatia e baza societatii noastre... sau nu mai e?

PS2: ... pozele nu au nici o legatura cu realitatea in care eu ma simt intr-un mare abator autorizat din punct de vedere sanitar si sunt servit intereselor manageriale ai diversilor macrogiganti corporatisti de a ma transforma in sclav consumator cu chip de oaie si minte de gaina...

NO COMMENT!

Recoltele mele...

Trăim timpuri interesante, zic eu. Fără să intru în detalii legat de PIB, criza pseudoeconomică sau votul electoratului impresionabil cu diverse texte cu gust zeflemisto-patriotic, sunt uimit să constat cât de uşor se realizează auto-amăgirea la unii oameni. Instinctul de conservare, respectiv de supravieţuire a unor stări fizice sau psihice, sunt înrădăcinate în genomul nostru bogat şi încă neelucidat. Oare acest defect de fabricaţie este responsabil de felul în care abordăm lipsa noastră de reacţie la ce se întâmplă în jurul nostu sau este deja un proces evolutiv dobândit de-alungul timpului? Da, într-adevăr, nu ştim ce ne rezervă ziua de mâine, cu cine ne vom întâlni, viaţa cui o vom schimba... dar ştim că prezentul, care nu este o scuză de a fugi de viitor, ne oferă oportunitatea de a schimba trecutul nostru meschin. Am decis sa mă schimb, da... să mă schimb. Să conştientizez mai acut secundele în minute, zilele în lună şi atingerea vântului de toamnă pe obrazul meu nebărbierit, căci, da, între timp a venit şi toamna, cu capriciile ei... capricii ce mă obligă la o introspecţie mohorâtă în sufletul meu. Caut să inventariez coşul cu recolta acestui an şi nu pot palpa decât atingeri, zâmbete, căldură, lacrimi, îmbrăţişări, clipe de neuitat, feţe, priviri, gesturi, cuvinte şi vise... Un an bogat, aş fi tentat să spun. Căci e toamnă şi ne numărăm recoltele... În şoaptă sau cu voce tare, le numărăm... Treji sau visând, le numărăm...

Căci e toamnă... fără dubii... şi în sufletul meu. La fel este şi la grădina zoologică din oraş, unde am ţinut primul workshop de fotografiere a animalelor în captivitate la fiul meu, Arthur, de 10 ani. Defapt aceasta a fost doar o scuză, ca să-l pot ţine de mână şi să mă plimb cu el şi cu soţia mea dragă, Ioana... Împreună, fără grija vântului, fără grija numărării... căci ei sunt recoltele mele, an de an...

HIPSHOT: Streets of Athens

Fara prea multa vorbarie insirui aici cateva cadre... cine nu stie ce inseamna hipshot, nu pot sa zic decat google it! In rest, oamenii sunt oameni cam peste tot, strazile sunt strazi cam peste tot... iar eu nu am facut mai nimic decat sa umblu pe aceste strazi din Atena si sa apas ocazional shutter-ul de pe aparatul agatat in gat... Si ce liber m-am simtit! Acum in schimb, revazand mai atent cadrele... imi dau seama ca sunt propriul meu prizonier... pe viata...

... back from Athens! - part 1

Mda, mi-am permis si eu o scurta vacanta! Incercand sa combin utilul cu placutul, am participat la un seminar de arte martiale, (asta find placutul) in timp ce umblam pe strazile Atenei pret de o saptamana (ati ghicit corect, asta e partea utila). Mereu cand ajung undeva, dorinta mea de a iesi intre oameni si a lua pulsul strazii e dominant... Amalgamul de senzatii si chipuri este ceea ce defineste impresiile despre un loc, nu niste mormane de piatra antice, unde lumea se calca in picioare de dragul de a se poza la o pereche de stalpi verticale pentru albumul personal YOLA. Postez o serie de cadre selectate aleator cu mare grija... Dupa ce scap si de raceala asta, pe care mi-am achizitionat duty free din Atena, revin cu restul seriei de street shots... Pina atunci, sanatate, gyros si Mythos!