Zsigmond Báthori's Photo Failures

Short Tales

2011-11-10T22:43:00.001+02:00

...a winter tale ...

LUNCHTIME

2011-09-18T22:17:00.000+03:00

SPIRALS

2011-06-14T10:13:00.004+03:00

... the rest is silence.

Rapsody In Blue

2011-03-07T08:37:00.002+02:00

HYSTERIE IN SILENCE

2011-03-02T20:32:00.004+02:00

PS: … a csend hangja hangosan csendűl a hangtalan csend csöndes hangzásában. A hang cseng, a csend csak csöndes és hangtalan… Csengve hangoskodik a csönd, de csak csöndesen cseng már a hang… a csend felhangzik, a hang felcsendül s a hangtalan csöndre a válasz a … visszhang… hang.

Thoughts and Glances

2011-02-15T10:37:00.003+02:00

Indeed.

Nightmare Of Mine

2011-01-31T22:47:00.001+02:00

HONORABLE MENTION

2011-01-25T22:11:00.003+02:00

After screening the entries in the 71st International Photographic Salon (sponsored by Asahi Shimbun and the All-Japan Association of Photographic Societies with support from Canon Inc. and Canon Marketing Japan Inc.), the Screening Committee has selected a total of 130 works, comprised of 80 from overseas and 50 from within Japan, including six special prize winners (three from overseas and three from Japan). There were 4,954 entries from 40 countries, with the greatest number from India (1,371 entries). Together with the 3,676 entries from within Japan, a total of 8,630 entries were received. The works were judged by a 12-member panel led by photographer Takeyoshi Tanuma.

One of my photo was accepted and I was given a Honorable Mention! I know, it sounds like a brag, but this thing means a lot to me, right now.

Heidelberg - Panorama

2011-01-11T03:38:00.004+02:00

Heldelberg, 30.12.2010

MONKEY BUSINESS! - 2011

2011-01-08T18:05:00.003+02:00

Urarea mea pentru toți nici pentru anul 2011 nu s-a schimbat... :

An Nou Fericit!
Sănătate și Profit!

HELP - PORTAIT 2010 - EPILOG

2010-12-12T20:40:00.002+02:00

HELP-PORTRAIT 2010 Tirgu Mures from Zsigmond Bathori on Vimeo.

Sâmbătă eu și Augustin am livrat fotografiile... și pot spune că am anticipat acest moment, din tot sufletul. Iar momentul nu m-a dezamăgit deloc, ba chiar, m-a încăntat, m-a făcut să mă simt... util! Am semănat cu lumină și am cules pe moment zâmbete, mulțumiri și lacrimi. Dar eu aștept cu nerăbdare ediția anului viitor...

PS: Acesta e un slideshow cu pozele făcute în ziua livrării fotografiilor printate... Fotografie și montajul realizat de Augustin Popescu.

BC Mureş – CS GAZ METAN MEDIAS 81-83

2010-12-12T01:13:00.006+02:00

... despre meci nu vreau acum să vorbesc. Am mers acolo, după cum am zis cuiva, să testez câte ceva legat de folosirea flash-urilor off-camera. Am montat 2 flash-uri Vivitar 285hv apoximativ în colțurile superioare ale sălii polivalente la 1/2 putere și capul flash-ului la scos la un zoom mediu. Le-am declanșat de la distanță cu Cybersync de la AllienBees. Pe flash-uri am pus gel verde (mersi, Radu!) să compenseze halogenele din tavan. După pauză, cândva, unul din flash-uri mi-a murit... Ce arăt e rezultatul zilei de azi. Deci, ISO 1000-1600, shutter 1/200 -1/250, f/3,2 și flash off-camera a fost azi felul principal.
Seria de mai jos nu e neapărat o serie sportivă, mai degraba e o serie a gesturilor, a nervilor și a tensiunii din sală ... de care au avut din plin parte cei prezenți la meci!

HELP-PORTRAIT 2010 - Tîrgu Mureș

2010-12-04T22:48:00.007+02:00

Anul trecut nu am reușit să particip. Anul acesta din păcate nu m-am organizat din timp și astfel doar la un număr restâns de oameni am reușit să fac poze cu ocazia zilei HELP-PORTRAIT 2010, împreună cu alți doi colegi fotografi, Augustin și Claudiu. Pe lângă timpul petrecut cu acești oameni, discutând cu ei, apoi apăsând butonul declanșatorului, m-am bucurat și să revăd în cadrele captate aceea strălucire în ochii subiecților mei care confirmă cu certitudine că a meritat să ies din casă în această zi ploioasă, mohorâtă. Nu a fost perfect, mai nimic. Dar a fost umană, naturală și sinceră această acțiune... Urmează să livrez curând cadrele... Și sper să revăd în acei ochii trecuți prin timp și lacrimi și o licărire a speranței și a căldurii sufletești...

Miféle jövő?

2010-12-03T00:23:00.006+02:00

- ... mégis, mit vár a jövőtől?
- Kitől? hát... Attúl a semmiházitúl, szinte semmit sem!
- Na... maga sokmindent megélt ebben az életben...
- Én meg. De a jövűvel sosem foglalkoztam. Minek a'?
- ... pedig egy terv a holnapra mindig kell!
- A hónapra nem kell terv.. jün az magátúl, fiam...
- Akár a következő 5 perce is kellhet egy terv, néha az sem árthat...mi?
- á, akarat kell... az!
- ... s akkor... maga mit akar?
- Na! látud, ezzel kelletett kezdeni fiam, ezzel... két szál cigáréttát akarnék.
- Pillanat... parancsoljon! Tudom..., gyújtom azonnal!
- ... mondtam az elübb neked... akarat kell!
- Mihez? itt ülni a hidegben s árulni a használt lábbeliket?
- ugyan, ... én a tegnap úta akarok már kérni valakitűl cigárettát...
- És? miért kellett eddig várni?
- ... mert te vótál az egyedüli, aki arrúl a semmiházirúl megkérdeztél...
-

Cupa Prieteniei, Ed. a II-a, 2010

2010-12-01T18:54:00.007+02:00

Judo. Cupa Prieteniei. Ediția a II-a. 20 noiembrie, 2010. Tîrgu Mureș. Sala UMF. Eu. Fotografie. Copii. Multi!. Tatami. Lupta. Kuzushi. Wazari. Ippon, ocazional. Foști judoka. Actuali antrenori. Transpirații. Zâmbete. Lacrimi. Durere. SMURD. Aplauze. Diplome. Medalii. Diplome. Medalii. Vise...

PS: am fost destul de concis?

I NEED A BREAK!

2010-11-28T00:40:00.003+02:00

Acum așa simt... am nevoie de o pauză... de respiro... de cugetare... de încărcare...

Hot Summer of 2010

2010-11-19T23:42:00.003+02:00

Bulgaria. Albena. Fuji Superia 400. Film lat. Concediul de vara...
Că la anul ce ne așteaptă, nu se știe!

MEMORIALUL ANTRENORILOR editia a XVIII-a - 2010

2010-11-12T21:17:00.011+02:00

Duminică, în data de 7 noiembrie 2010, s-a organizat în Sala Polivalentă din Tîrgu Mureș, ediția a XVIII-a a competiției de lupte libere "Memorialul Antrenorilor" - intrarea fiind gratuită. Antrenorii în memoria cărora s-a organizat această competiție sunt:

-György István (1919-1977) antrenor emerit la "Muresul" -Tg. Mures (fondatorul luptelor in Tg. Mures)

-Bakó György (1949-2003) antrenor la"Muresul" -Tg. Mures

-Simon László (1951-2005) antrenor emerit "Muresul" -Tg. Mures

-Benedek Levente (1957-1983) antrenor CSS Reghin

-Ioanovici Tibór (1950-1988 ) antrenor Sighișoara și Nadeș

La invitația Simon László jr., am participat și eu la acest eveniment, în calitate de fotograf și nu pot să zic, decît că am savurat emoțiile fiecărui luptător care a pășit pe salteaua de luptă. Tensiunea și deznodământul luptelor au creat nenumărate situații, ce doreau a fi imortalizate cu aparatul foto. Dar deseori, în loc să apăs declanșatorul camerei, am fost furat, fie de simplitatea execuției tehnice, fie de îndârjirea tinerilor de a puncta sau a câștiga meciul. Nu pot sa nu remarc ambiția, dinamismul și tehnicitatea fetelor, care au concurat în diverse categorii de greutate, cum nu pot sa nu relatez despre forța, viteza de execuție sau subtilitatea tehnică a băieților de pe saltea. Cei șase ore, pertecut acolo cu aparatul în mână, au trecut repede... poate prea repede, cred. Dar la final, câștigătorii au zâmbit, ceilalți au aplaudat, în timp ce conștientizau mental că, experiența competițională este necesară, iar o înfrângere nu poate să te facă, decât mai bun, mai înțelept, mai chibzuit și mai experimentat decât erai înaintea meciului...

SALON NATIONAL DE ARTA FOTOGRAFICA - FIAP 60 ANI

2010-11-10T23:32:00.003+02:00

Cu ocazia aniversării a 60 de ani de la fondarea Federației Internaționale de Artă Fotografică (FIAP), fotoclubul din Tîrgu Mureș a organizat expoziția jubiliară națională sub patronajul Asociației Artiștilor Fotografi din România (AAFR). Vernisajul a avut loc în data de 3 noiembrie 2010, orele 18:00 în incinta sălii de expoziție al Palatului Culturii din Tîrgu Mureș.

Expoziția găzduiește fotografii ale artiștilor fotografi din România, care în decursul celor 60 de ani de existență a Federației Internaționale de Artă Fotografică (FIAP) au primit una din distincțiile acestei organizații.

Expozitie De Criza - ONLINE

2010-11-06T23:18:00.006+02:00

Expozitie De Criza 2010 from Zsigmond Bathori on Vimeo.

http://www.adevarul.ro/locale/targu-mures/Targu-Mures-Expozitie_de_criza-_marca_Zsigmond_Bathori_la_Cetatea_Medievala_0_352165049.html#

http://www.zi-de-zi.ro/romana/detalii-articol/article/dbf6efbebb/62184.html

http://www.hhrf.org/nepujsag/10okt/10nu1009t.htm

Cam asta a fost... Recomand rezolutia full screen. Sau nu...

THE RANCH

2010-10-24T23:32:00.004+03:00

... ..... .. .... ....... ... ...... ... ..... .. . . .... ..... .. .. ............ ., .... . ........ .. .... . .. ..... . . ......!

Expozitie De Criza

2010-10-03T16:19:00.004+03:00

E criză. E timpul de o expoziție de criză... Intrarea e liberă!
PS: Sticks-urile sunt nesărate și rupte la un capăt, iar apa plată este deja diluată! Vă aștept!!!

ALBENA - Clipe cu 3,72 lei

2010-09-08T22:26:00.008+03:00

Aparat point-and-shoot,film color ISO 200, magazin AUCHAN, 3,72 RON.
Developat și scan-at la AGFA ProFOTO din Tîrgu Mureș.

The Road In Square

2010-08-27T22:06:00.005+03:00

PENTACON Six TL, CZJ Flektogon 50/4,
AZOCOLOR120 ACN 100 (develop before 12. 2003) + C41 Process + Canon 8800 scaner

Back in town ...

2010-08-19T21:25:00.002+03:00

... dar cu mintea altundeva. Ieri am revenit, iar azi nu am chef de cuvinte... da?

Summer of 69!

2010-08-07T19:07:00.008+03:00

... nu știu de ce mă simt constrâns să postez această serie de imagini... Cerul e decorat de nori grei, gri, amenințători, la distanță se distinge armonia agresivă a tunetelor dezlanțuite, iar vântul îmi răcorește obrazul și capul tuns, în timp ce îmi sorb cafeaua rece... Va ploua, aș îndrăzni să zic... Chiar nu-mi pasă.. De ieri sunt în concediu... Yupp! O serie de planuri, de dorințe, de clipe se ridică din fantezia mea tenebră... Azi deja am cântat la chitară, un pic.. așa de acomodare. Maine fac chiar poze! deci.. I feel good, people! Revenind la titlu, pe vremea aceea nici nu eram născut, clar.. dar piesa lui Bryan Adams, este pe lista mea de lecții de chitară... Simplu, nu? Cât despre poze... nu stiu de ce le-am facut. Poate căldura mă bătea în cap, sau poate eram nostalgic după bunicii mei pe care nu-i mai am... Poate, am inventat totul doar să postez ceva... să se uite lumea la mine și să mă invidieze... În orice caz, respect celor care muncesc! Că de trântori, smecheri și neo-intelectuali sunt sătul! Lista ar putea continua, dar mă opresc.. Deja plouă... Undeva... Undeva a pornit potopul...

Fereastră Spre Cer - TÖRÖK GÁSPÁR, EFIAP.

2010-07-22T11:03:00.009+03:00

În prezența unui cerc restrâns de invitați, număr restrâns de angajați ai Penitenciarului Tîrgu Mureș respectiv număr redus de persoane private de libertate din aceași instituție, a avut loc vernisajul de artă fotografică enunțată în titlul acestei postări., în data de 16 iulie, ora 12:00, într-o sală amenajată cu acest scop, chiar în cadrul Penitenciarului. Vernisajul a decurs lin, singurul element mai ieșit din comun a fost prezența unor tineri, persoane private de libertate, cu care eu eram deja familiarizat, întâlnindu-le a treia oară. Expoziția avea un scop educativ, de a trezi interesul către arta fotografică a tinerilor din penitenciar, care au o dorință de a învăța ceva nou, de a nutri scânteia creatoare, de care poate nici nu-și dau seama că există în ei... Pentru că, timpul trece încet... Dar anii se scurg rapid... pentru noi. Pentru ei...

FACITY - 30 !

2010-07-15T23:22:00.005+03:00

... defapt 29, că un chip, mai exact a Denisei a apărut de 2 ori... Mea culpa! Sper că voi rezista până la numărul magic de 100! Continui să caut chipuri și după cum se vede, fac și poze în culori, da? În caz că cineva mai are dubii...
Cât despre acest proiect FACITY la baza căreia stă FACE + CITY... am motivele mele pentru care m-am băgat. Tu ai avea vreun motiv să te pozez pentru FACITY?

Brassaï - egy kiállítás margójára...

2010-07-04T23:09:00.007+03:00

... mellékelem a fotókat. Semmi látványosság. Ismét fekete-fehérben... Mert most így jön. Egyáltalán örvendek, hogy jön... Mert valaminek mindig jönnie kell... amúgy semmi bajom a jövésekkel. A menésekkel annál több. Menni kéne... dehogyis kéne.. Kell! Na de épp ez a bökkenő... Merre??? Mert amikor az ember csak fekete-fehérben nézi a világot, a mosoly is csak egy szürke folt, a könny sem más mint szürke csillanás... De... na jó! Igérem hogy megpróbálok holnaptól színesben álmodni... Talán segít... Talán! Csak merészeljek...

HAJIME!

2010-06-22T11:25:00.005+03:00

"Sala de sport a Universităţii de Medicină şi farmacie din Tîrgu Mureş a fost, sâmbătă, gazda Cupei Prieteniei la Judo. O competiţie amicală la care s-au înscris 4 cluburi din judeţul Mureş şi unul din judeţul Harghita. Prima ediţie a Cupei Prieteniei la Judo a debutat ieri la Tîrgu Mureş în organizarea a două cluburi locale: Samuraii Florii de cireş şi Bushi ShinDo. Sala de sport din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie din Tîrgu Mureş a devenit neîncăpătoare de sportivi de toate vârstele. Cinci cluburi s-au înscris în această competiţie amicală ce îşi doreşte să apropie asociaţiile de profil."

Bun! Acesta este textul jurnalistic de aici. Eu voi rezuma acest eveniment într-o înșiruire de cuvinte... parinți, copii, zâmbete, emoții, tensiune, tatami, REI, HAJIME!, waza, emotii, luptă, tensiune, zâmbete, lacrimi, copii ... cred ca e suficient.

The Red Carpet

2010-06-14T23:36:00.005+03:00

... sau covorul roșu. Sincer mi-e indiferent în ce limbă mai scriu titlurile pe blog... Mi-e indiferent canicula zilelor noastre, amenințarea norilor deasupra capului... Mi-e indiferent optimismul meu, la fel cum imi este indiferent indiferența mea față de diferențele provenite din asemănările diverselor opinii, enunțate indiferent de temperatura ambientală sau de luna calendaristică în curs... Nu pot face nimic. Nu cred că pot... am realizat de mult că visele mele sunt defapt, doar analgezice locale, pentru realitatea cronică de care sufăr, alături de alții din jur, iar cuvintele pe care ocazional le vărs aici, în speranța că mâine voi avea o zi mai bună, nu-s decât slabe încercări cu gust paleativ, de a-mi masca neputința inerentă, ce mă însoțește de multă vreme... Că-ci îmi este indiferent și propria indiferență... Ce rost are să visez? Ce rost are să încerc? Ce rost are să mă întreb retoric, ce rost are? și să mă văicăresc în neputința mea? Mai iau o gură de vis în seara asta, îndiferent de ce zice unul sau altul la pupitru, și mă apuc să-mi visez propriu meu covor roșu. Iar când voi ajunge, să pășesc mândru și apăsat, de povara realizării mele pe această bucată de simbol, mă voi privi drept în ochi și voi admite fără jenă, că indiferent de ce mofturi am fost mânat, sau indiferent de ce stimuli am beneficiat, că am eșuat. Definitiv!

Cod Portocaliu...

2010-06-04T22:04:00.003+03:00

PS: ... oare azi va ploua?

Füstös fuvar

2010-05-25T13:02:00.008+03:00

Szapora szikrák színezték az illatos, apróra szabdalt dohánylevél gyülekezetet a faragott pipa szorító melegségében. Az izzó parázs nem látott kiutat a szorításból, s elszánt elkeseredésében meglovagolta a pipa szárán át távozó fehér, meleg, sűrű füstöt... A semmit sem sejtő füst melankóliáját megzavarta a parázs melegsége első ízben. De ahogy a füst elhagyta a pipa szárát s berobbant a mohó szívást szabályozó szájüregbe, a parazsunk melegsége kezdte otthonosan érezni magát. Csak elvi kérdésnek tartotta az aromás pipából menekülve, hogy hogyan tovább? Döntésének helyességét csak erősítette a tüdő fele áramló örvény határozottsága. Bejutván a mellkast kitöltő szerv korlátolt térfogatába, a gomolygó füst társaságában az izzó parázs irtó hitványul érezte magát... A sötétséget, a szűk teret, a száraz levegőt még el tudta volna tűrni valahogy, de az hogy zsákutcába torkollt a kalandja, ez teljes mértékben felháborította. Élénk fantáziája, lázadó álma, lüktető vágya teljesen hiábavalónak bizonyult. Hitvány csalódottságát csak tetőzni tudta a beinduló kilégzési folyamat... Izzani akarok! - bömbölte némán s kapaszkodni probálkozott az utolsó remény tövisdús peremén. Nem távozok, nem.. Még nem! - gondolta s összeszedvén minden akaraterejét, behunyta a szemét s maga elé képzelte a végállomást, ahol izzani szeretne örökké... akárcsak egy pillanatra is... újra meg újra... mikor kedve tartja, mikor másnak a kedve tartja, nem számít... csak izzani akarok!- ismételte határozottan...

A szem kinyílt, a füst távozott... csend honolt a parazsunk gondolataiban... megnyugvás. Mert rájött a relytélyre... Izzani sötétben is lehet, nemes némaságban, egymagunkban... csak levegőt kell venni hozzá!

Koncz János elmúlt 89 éves...

2010-05-18T23:52:00.009+03:00

A helyi lap szépen s pontosan tudósított erről az eseményről. S akkor én most minek is szólok hozzá, nemde? Jogos a kérdés, persze... Csakhogy, ez a megtört növésű Jani bácsi, ...igen én így szoktam szólítani e hetykén lépkedő, sétapálcás úriembert, kinek arcán spontán hanyagsággal szétfut a mosoly köszönésemkor... Szóval, Jani bácsi meghívót adott nekem erre a megnyitóra. De nem is akárhogyan, kérem. Már jóval a kiállítás előtt, egy csütörtöki délutánon lendületesen felsétált a várban levő fotógalériába, ahol a fotóklub rendszeresen ülésezik. Egyenesen felém jött, s míg komótosan átbotladozott az előttem lévő embereken, volt időm szemrevételezni a kezében szorongatott fehér borítékot, amelyből semmi sem körvonalazódott ki, leszámítva a gesztus fontosságát!

- Úgy vigyázz, hogy lesz tortám is! - mondta ő büszkén, miután átvettem a borítékot s tartalmáról illetően is okultam. - Nem is akármilyen, jól tudd meg, hanem... finom lesz! Érted? - s a szemében csillogó fényt csak a huncut kacsintása törte meg.
- Jani bácsi, - s máris kezdtem a kobakomban, a meghívón feltüntetett dátumon levő programomat átszervezni, - ha torta lesz, s méghozzá finom is, akkor bíz’ isten, még muszájból sem akaródzok kimaradni! S hogy nyomatékot adjak szavaimnak, férfias lendülettel vettem kézbe erezett kezét s adagolt szorítás mellett kezet ráztam Jani bácsival...

A megnyitóról icipicit megkéstem, s a sok lábon álló mellett egymagamban néztem végig a falra függesztett fotókat. Te jó ég, gondoltam magamban, én megérem ezt a kort? S ha igen, lesz még fizikai s lelki erőm megnyomni a fényképezőgép gombját? Szóval csak úgy, hétköznapiasan csodálni tudom ezt a Jani bácsit, aki, mire ábrandozásomból észbe kaphattam volna, lekapott a nyakában lógó filmes géppel...
- Emlék! - mondta lelkesen nekem s ismét felbukkant bal szeme sarkában a huncut kacsintás, - s mindjárt itt a torta, érted?
- Ne aggódjon, Jani bácsi, - feleltem komoly ábrázattal, - én rendesen fel vagyok készülve!
- Ez már beszéd!
Sarokba ülve végig kísértem tekintetemmel e mozgékony úriembert, ahogy fogadja az ismerősöket s azok gratulációját, alázatosan. Mert Jani bácsiban szépen megfér a huncut kacsintás, a fiatalos lélek, a 89 év pillanatjai meg az alázat, meg biza’. Én nem erősen dicsekedhetek semmivel, csak azt említeném meg mentségemre, hogy bennem is szépen megfért a szelet torta. Elnézést, rosszul mondtam, pontosítok... mert ez fontos, őszintén az... Bennem is szépen megfért a finom szelet torta! Meg biza’!

ME ... ALIVE ...

2010-05-17T17:51:00.005+03:00

Ronnie James DIO - Not Anymore... R.I.P.!

CULORI COLORATE

2010-05-10T07:22:00.003+03:00

... am fost acuzat de pesimism, deprimare, respectiv afecțiuni oculare, că postez numai cadre alb-negre, sumbre, desaturate în ultima vreme... Bine, na! am zis eu în gând, hai să pun și o pată de culoare aici, să nu zică acuzatorul meu că am luat-o razna... În fond, culoare exista peste tot, doar că de multe ori pot distrage atenția de la esența problemei... Oricum sunt într-o fază în care inspirația își cam bate joc de mine, iar când dau nas în nas cu ea, timpul îmi fuge de sub picioare... Curând se vor schimba multe, promit! De ce mă tem e că... v-a trebui să mă schimb și eu... mereu și mereu!

Bátor pingvinek - BACKSTAGE

2010-05-05T21:30:00.010+03:00

ARIEL bábszínház. Ide jártam én amióta ünnepélyesen felavattak büszke társbeszéd kíséretében hazám sólyomjának... S ide hoztak késobb is, mikor a piros háromszögű műselymet, melynek szegélyét a nemzeti lobogó színeivel díszítették, egy transzparens gyürűvel nyakam köré illesztve hordtam és padtársam izzadt kezét fogva, a gázzal müködtetett Ikarusz hátsó ülésein élveztem az ingyen fuvart... Színes fények gyúltak ki a tömeges tapsolásunk eredményeként s mi kapaszkodtunk a kopottasan díszelgő kárpitos székünk mogorva karfájában s vártuk izgalmasan az előadás elkezdését...
Ezekkel a gondolatokkal tértem vissza sok év után és majdnem ugyanolyan izgalommal, mert végre betekintést nyerhetek, mi van a színpad mögött, hogyan kelnek életre a merev bábok sorozatban a lelkes bábszíneszek kezei között... Persze felnött szemmel, ami ott, a színpad mögött zajlik, nem nagy durranás, legyünk egy pillanatra komolyak... de... mégiscsak... maradjunk meg egy kicsit nosztalgiázó pionírnak és próbaljuk élvezni az előadást... nem is.. az élő adást a gödörből... mert ami ott folyik, az nem gyerekjáték, de nem ám!

EXPO ROBERT CAPA - D DAY

2010-04-29T23:00:00.005+03:00

Robert Capa. Expozite fotografica din cadrele lui in orasul meu.... Restul de cuvinte... e de prisos.

Close-ups in ZANZA...

2010-04-23T00:12:00.006+03:00

Joi seara, la un ceai... aud ce vor urechile mele. Între timp iau Nikon-ul lui Otto... și urmăresc cum persoana din fața mea vorbește prin priviri, gesturi, clipiri și zâmbete... și aud povestea ei monocromă, strecurat între lumină și umbră... între inspirație și expirație... între gând și vorbă...
Povestea ei... monocromă...

AUTOSTOP MS + EDDA

2010-04-20T21:52:00.010+03:00

Sportcsarnok. Április 19. Este... Tömeg. Fiatalok is. Régi ismerősök. Mosolyok és érintések. "Na mit szólsz a ....". Sötetség. Fényszívárvány. Olcsó poénok. Kangoo... Feszes popsik... "Na, kezdődik!" yeeeeaaahhh! Autostop MS! Régi dallamok. "Te, én erre nem emlekszem..." Nosztalgia... Tűzcsóvák. Csend ... EDDA!!! Pataki... "Ez is megvénült, na..." Indul a buli! Hangulat! Mozog a tömeg... hullámzik... rázzák magukat! Decibelek szanaszét! Könnyek... s izzadság. S extázis! "Ez igen, öcsém!" EDDA művek!!!

PS: bocs ha sokat szövegeltem, haver...

EASTER EGGS... NOT!

2010-04-05T22:00:00.003+03:00

Squares of white

2010-03-31T22:47:00.003+03:00

... alb, minimal, in patrat... si totusi nu e rece in mintea mea, unde amintirile iernii mai licare suav si cald...

PS: ... chiar a venit primavara?

ABSTRACTS IN GREEN

2010-03-21T15:46:00.001+02:00

Paula Seling si Ovi

2010-03-06T22:50:00.012+02:00

In 28 februarie a avut loc la Clubul Jazz & Blues din oras, un concert cu Paula Seling si Ovi, un concert restrans ce a avut scop promovarea piesei Playing With Fire, cu care cei doi participa la selectia nationala Eurovison 2010.
Despre cei doi nu vreau mult sa vorbesc... Doar amintesc ca a fost placut sa aud din nou vocea Paulei, care a cantat spre deliciul unui public select, public ce si-a rezervat din timp mesele pentru aceasta seara. Atmosfera buna, muzica live... asta a fost. Eu m-am cam dus acolo si din alte motive, recunosc. Nu, nu ca sa vanez personalitati sau staruri, ca sa urmez sfatul cuiva... ( " Daca vrei sa fi fotograf celebru, trebuie sa pozezi oameni celebrii... " ) Sunt atras in ultima vreme de fotojurnalism, iar din acest motiv caut mereu sa ma perfectionez in a fi capabil sa relatez ceva, prin intermediul imaginilor captate... desigur, inca fac asta la nivel instinctual si autodidact. Si... cam sunt mereu nemultumit... dar, asta e. Si maine e o zi, care poate fi si o noua provocare, ce se poate infunda posibil in succes... dar si mai probabil in esec. Si ce daca... e uman sa gresec, ba chiar e nevoie... sa ma reapuc, si sa esuez din nou... Parca vad, simt ce succes voi avea, in a esua din nou... C'est la vie!

MONYET - monkeying around!

2010-02-22T21:28:00.002+02:00

HAHOTA I. rész...

2010-02-15T00:20:00.014+02:00

Művelődéssel kezdtem az évet. Arthur fiammal elmentünk hahotázni. A HAHOTÁBA. Lekötött minket a kétorás műsor, mely jelenetei között Dancs Annamari lazította, tapsoltatta s énekelgette meg a közönséget, ki idejében gondoskodott a helyjegy beszerzéséről. Igazából nem az előadásról akarok most említést tenni. Hanem a közönségről. Nem, nem akarok senkit sem rágalommal illetni, sem szemrehányást tenni a visszamaradó szemétért, hanem szükszavúan ecsetelni milyen csodás egy fenomén közönségnek lenni.
Az ember bejön, felmutatja magabiztosan a jegyet, ruhatárnál gondoskodnak melegebb gúnyáiról, besétál a terembe, helyét foglalja szó nékül, s míg felkérik illedelmesen hogy csak az előadás végén kapcsolja vissza a mobiltelefonját, van ideje alaposan végignézni a termen, leolvasni miket is írtak ki azokra a felfüggesztett, információkat hordozó, nagyméretű műanyag reklámfelületekre, melyeket ma már köznyelven banner-nek titulálunk. Szóval, terem fürkészés közben imitt-amott ismerősöket is fellelhet a néző, mosolyogva bologat az ember a lazítást s nevetést kívánó nézőtársának, s arcán kielégült állapota elmélyült ráncokba borul...
Egyszer csak észbekap a néző, hamar halkítja mobilját, mert a fenyek is elhalkultak, rögtön berobban a reflektorfény a széles szinpadra s indul a műsor... Innen már megy minden magától... jelenet, nevetés, taps... énekelés, táncolás, taps... A két órát meghaladó műsor hamar elszáll... A néző hasizma elégtétellel nyugtázza a kiruccanást, míg agya mohón probálja a legtöbb poént visszatartani, ruhatárban egy kis műanyag darabért, melyen vagy páros vagy páratlan szám díszeleg, visszakapja melegebb gúnyáját s a kinti havazásban hazafelé sétál...
Mondom csodás egy fenomén közönségnek lenni... S az érem csak egyik oldalát látni. Persze, megértem, na. Hisz azért fizetett, nem? Este 7-től 9:30-ig előadás... S ez így igaz! Mert ha belát a szinpad mögé attól nem lesz jobb a hahotázás, nem biza! Na de, én mégis merészelem megmutatni, hogy a műsorest előkészületében is, s utókészületében is van műsor! Csak a néző hiányzik... igen, hiányzik, mert itt is ki lehet érdemelni a tapsot, az biztos!

Santa was here...

2010-02-03T20:04:00.004+02:00

Need I say more?
PS: Snow White and the 7 dwarfs were happy thou...

HAPPY BIRTHDAY

2010-01-30T18:08:00.005+02:00

... to JuJuan COOLEY, a man who's presence in this town cannot pass unnoticed, I bet. His motivating attitude towards his team-mates and to hundreds of young kids who impersonate him on the basketball court is a real deal! It gives me pleasure again to watch a game of BC Mures, regardless of the opponent team because I know, the moment this man will set foot on court there will be a game of enjoyment. Thanks for returning to this town and I wish you all the best! RESPECT!

Slices Of Life

2010-01-22T23:38:00.006+02:00

Felii de viață! ... defapt felii late din viața pieței de vechituri, unde visele unora se amestecă cu mirosul specific al mititeilor selgros-iene servit pe un carton nereciclat cu pâine albă și muștar dulce. Locul, unde viața se oprește din forfota contemporană, îmi oferă mereu răgaz de a inhala senzații noi în creierul meu dominat de presiunea atmosferică mereu în schimbare. Oameni cu speranțe, negocieri acerbe cu zâmbete pe buze si bani schimbând proprietar datorita nonșalanței marketingului autohton a pieței libere... Nu am cum să mă feresc de tumultul vieții de aici. Mă simt atras de chipurile voalate în vise, de mărfurile ce sunt deseori inutile pentru unii, de pulsul ce zvâcnește pe tâmpla vânzatorului de Flash, ce însoțeste amiabil tehnica lui verbală de a vinde ziarul prin vocalizare periodică... Locul, unde se întâlnesc diverse categorii sociale, unde și hoțul de buzunar poate fi gentleman de ocazie sau intelectualul respectat își poate testa liber tehnica lui de negociere sorbite din manuale occidentale... Locul unde viața se consumă în felii, duminică de duminică, cu muștar și mititei... cu sau fără scobitori. Căci asta suntem defapt, ființe ce alegem deliberat între a folosi ustensile ajutătoare sau a ne murdării pe mâini pentru savoarea unei felii de viață... Indiferent în ce fel vom proceda, viața e scurtă și mâine sunt nevoit să mă privesc în oglindă din nou... Iar dacă oglinda se sparge, sunt mizerabil de norocos...

HIPSHOT: Streets of Athens II

2009-12-27T11:46:00.010+02:00

... e iarna iar. Alegerile prezidentiale au trecut. Craciunul la fel... Nu am vrut sa postez nimic inainte de Craciun, sa nu-mi influentez perceptiile naive asupra sarbatorilor. Pot povesti mai bine despre cozonac, oua, brad sau cadouri, eventual despre lacomie, imbulzeala, false zambete pe chipuri extenuate, sau chiar despre disperare, tristete, melancolie sau dispret. Inutil, zic eu. Oricum as privi-o, cred ca azi, Craciunul e un moft al marketingului corporatist, menit sa creeze o falsa euforie personala, dand senzatia ca mai suntem oameni inzestrati cu umanitate daca facem, cumparam, ducem si cadorisim. Nu stiu ce sa zic... De data asta Craciunul nu m-a intristat, nu m-a facut sa fiu extaziat, parca m-a lasat rece... Da, normal ca vina imi apartine. Nu zic nimic. Datinile rurale sunt impinse spre prost gust in jungla de beton al orasului, abuzurile culinare abat atentia despre miezul problemei, iar luminile orasului impodobit pot straluci in centrul urbei, cat cartierele periferice sunt lasate in bezna. Lumea se pozeaza in fel si chip la bradul urias din centru si la accesoriile iluminate din jurul lui, incercand sa fure o fractiune de secunda din timp, timp care se scurge inevitabil, ireversibil, uneori incorect...
Da, e iarna iar. Rece, zapada, alb, promotii si agenda noua. Cam astea imi vin in minte acum. Sunt un pic dezamagit ca nu am putut azi merge la o pozareala (ok, shooting daca e mai bine asa...) si mi-am adus aminte de Athena... De oamenii de acolo... De gusturile si mirosurile de acolo... Si m-a fulgerat gandul ca ce bine e sa fi acasa langa ai tai, chiar daca e sau nu Craciun. Acasa... caldura, zambete, imbratisari, bucurii si iubire. Acasa.

PS: am primit multe SMS-uri cu diverse urari de Craciun. Nu le-am raspuns la nici unul! De ce oare isi sacrifica cineva 2-3 minute sa tasteze rime si caractere speciale, in loc sa-mi dea un apel de 59 de secunde si sa-mi zica ceva din suflet: "Mai, esti increzut, nu te plac, ai cel putin 10 defecte cu care nu ma pot obisnui, dar asa cere politetea sa te sun si sa-ti urez Craciun fericit! Uite, am facut-o, e bine asa?" La un asa apel sincer, jur ca pot raspunde din toata inima si eu, calm, cald si onest:" Craciun Fericit iti doresc de asemenea!" Ca doar suntem oameni, iar comunicatia e baza societatii noastre... sau nu mai e?

PS2: ... pozele nu au nici o legatura cu realitatea in care eu ma simt intr-un mare abator autorizat din punct de vedere sanitar si sunt servit intereselor manageriale ai diversilor macrogiganti corporatisti de a ma transforma in sclav consumator cu chip de oaie si minte de gaina...

NO COMMENT!

2009-12-02T08:39:00.002+02:00

Recoltele mele...

2009-11-18T23:47:00.009+02:00

Trăim timpuri interesante, zic eu. Fără să intru în detalii legat de PIB, criza pseudoeconomică sau votul electoratului impresionabil cu diverse texte cu gust zeflemisto-patriotic, sunt uimit să constat cât de uşor se realizează auto-amăgirea la unii oameni. Instinctul de conservare, respectiv de supravieţuire a unor stări fizice sau psihice, sunt înrădăcinate în genomul nostru bogat şi încă neelucidat. Oare acest defect de fabricaţie este responsabil de felul în care abordăm lipsa noastră de reacţie la ce se întâmplă în jurul nostu sau este deja un proces evolutiv dobândit de-alungul timpului? Da, într-adevăr, nu ştim ce ne rezervă ziua de mâine, cu cine ne vom întâlni, viaţa cui o vom schimba... dar ştim că prezentul, care nu este o scuză de a fugi de viitor, ne oferă oportunitatea de a schimba trecutul nostru meschin. Am decis sa mă schimb, da... să mă schimb. Să conştientizez mai acut secundele în minute, zilele în lună şi atingerea vântului de toamnă pe obrazul meu nebărbierit, căci, da, între timp a venit şi toamna, cu capriciile ei... capricii ce mă obligă la o introspecţie mohorâtă în sufletul meu. Caut să inventariez coşul cu recolta acestui an şi nu pot palpa decât atingeri, zâmbete, căldură, lacrimi, îmbrăţişări, clipe de neuitat, feţe, priviri, gesturi, cuvinte şi vise... Un an bogat, aş fi tentat să spun. Căci e toamnă şi ne numărăm recoltele... În şoaptă sau cu voce tare, le numărăm... Treji sau visând, le numărăm...

Căci e toamnă... fără dubii... şi în sufletul meu. La fel este şi la grădina zoologică din oraş, unde am ţinut primul workshop de fotografiere a animalelor în captivitate la fiul meu, Arthur, de 10 ani. Defapt aceasta a fost doar o scuză, ca să-l pot ţine de mână şi să mă plimb cu el şi cu soţia mea dragă, Ioana... Împreună, fără grija vântului, fără grija numărării... căci ei sunt recoltele mele, an de an...

HIPSHOT: Streets of Athens

2009-10-23T08:41:00.008+03:00

Fara prea multa vorbarie insirui aici cateva cadre... cine nu stie ce inseamna hipshot, nu pot sa zic decat google it! In rest, oamenii sunt oameni cam peste tot, strazile sunt strazi cam peste tot... iar eu nu am facut mai nimic decat sa umblu pe aceste strazi din Atena si sa apas ocazional shutter-ul de pe aparatul agatat in gat... Si ce liber m-am simtit! Acum in schimb, revazand mai atent cadrele... imi dau seama ca sunt propriul meu prizonier... pe viata...

... back from Athens! - part 1

2009-10-17T08:21:00.006+03:00

Mda, mi-am permis si eu o scurta vacanta! Incercand sa combin utilul cu placutul, am participat la un seminar de arte martiale, (asta find placutul) in timp ce umblam pe strazile Atenei pret de o saptamana (ati ghicit corect, asta e partea utila). Mereu cand ajung undeva, dorinta mea de a iesi intre oameni si a lua pulsul strazii e dominant... Amalgamul de senzatii si chipuri este ceea ce defineste impresiile despre un loc, nu niste mormane de piatra antice, unde lumea se calca in picioare de dragul de a se poza la o pereche de stalpi verticale pentru albumul personal YOLA. Postez o serie de cadre selectate aleator cu mare grija... Dupa ce scap si de raceala asta, pe care mi-am achizitionat duty free din Atena, revin cu restul seriei de street shots... Pina atunci, sanatate, gyros si Mythos!

Cogito Ergo Sum!

2009-09-24T10:01:00.003+03:00

rohamosan vánszorgok,
kecsesen botladozva,
s a torz mosoly az arcomon
a holnapnak már csak múlt.

koptatom az útat,
fülelek a szélnek,
s függőleges testemen
a szemeim vízszintesek...

rohamosan vánszorgok,
kecsesen botladozva,
a végállomás már nem rejtély...
önzőn élvezem az utazást...

Penibilitatea inutilului contemporan!

2009-09-07T19:54:00.005+03:00

Azi ma simt... na? Ar fi cazul sa ma decid! Hm... sa incep din nou. Azi ma simt penibil! Da, acesta e cuvantul... penibil! Daca stau sa ma gandesc mai bine, acest adjectiv nici nu descrie complet ceea ce eu simt... Dar sa dau totusi o forma perceptibila starii mele interioare am apelat la un compromis. Insasi acest compromis nu face mai nimic decat sa-mi accentueze starea mea psiho-emotiva, sau cum altii, cu diplome cumulate din greu, neimportant acum de unde, definesc esenta umana print-un cuvant de compromis, prin asa numitul suflet. Presupunand ca am suflet, in care decurg niste procese cognitive ilogice, atipice, deduc cu multa usurinta zadarnicia cu care incerc sa-mi modelez sufletul intr-o directie idealizata a esteticului si realizez, ca ma confrunt mereu de ignoranta universala cu care noi, mamiferi bipezi cu neurocraniu ineficient utilizat, chiar ne mandrim! Ma rog.. unii poate… eu ma simt penibil. Nu m-a consternat azi nimic, nu m-a suparat azi nimeni, nici deceptie nu am avut, de nici o natura... e gresala mea ca am asteptari de la semenii mei, e gresala mea ca am indraznit sa ofer ceva fara sa primesc nimic in schimb... Nu vreau sa ma vaicaresc inutil, dar imi repugna ideea de a fi contemporan, unde promovarea brutala a ego-ului cu scop narcisist este preocuparea majora a majoritatii. Suna a pleonasm, parca... dar mai conteaza? Incep sa inteleg pe toti cei care, intr-o forma sau alta incearca sa se separe de turma, vor sa-si manifeste individualitatea sau chiar dezinteresul fata de moda ce bantuie pe mapamond, moda de a trai in ignoranta, lipsit de autocunoastere respectiv de a trai doar pentru un tel materialist. Sa revin, ca iar am deraiat.... ma simt penibil, frustrat, depasit, devalorizat, anacronic si inutil. Da, inutil... Ca etichetele de avertizare a riscurilor ce se gaseste pe o cutie de tigari... Dar tu... cum te simti?
PS: pozele atasate nu au nici o valoare artistica, comerciala sau spirituala! E modul meu de a protesta impotriva preocuparii majore a majoritatii!!!

Povestea unui răsărit...

2009-07-08T19:24:00.009+03:00

Am decis să postez azi, o zi de miercuri, ca să nu pot fi acuzat că-s fotograf de duminică. Dar ce mai contează ziua, când realizezi că viaţa este defapt o boală contagioasă, cu transmitere sexuală şi mereu are acelaşi sfârşit, fatal, tragic şi irevocabil. Tindem să ne cramponăm de boala asta, să ne îmbătăm cu senzaţii şi impresii înmagazinate într-un lanţ lung de aminoacizi în cortexul nostru, aşa zis evoluat. Se scurg clipe, minute, chiar şi zile şi nu realizăm cât de futil e să ne cramponăm de obiectele ce ne înconjoară, ce achizitionăm să ne facă traiul mai confortabil, mai uşor eventual mai elevat, iar când observăm în jurul nostru existenţa morţii, ne îngrozim şi avem revelaţia fragilităţii propriei noastre vieţi. Oameni buni, moartea este inevitabilă... toţi murim. Nu vă panicaţi... ne mor prietenii, părinţii, fraţii, duşmanii, idolii... A murit şi Michael, şi Ioan, la fel cum a murit şi Akhmed sau Xiao Chung. Demn este de reţinut, că faza asta cu moartea, este o oportunitate unică. Nu ai şansa s-o mai repeţi, s-o faci mai eficient, mai placut, mai profitabil... sau s-o temporizezi când sunt reduceri de sezon. Tot ce poţi face e să te pregăteşti... calm, că ai toată viaţa înainte! Cum te poţi pregătii? Bine, nu trebuie eu să vin cu reţeta salvatoare, dar s-a dovedit, că cea mai bună pregătire este să trăieşti, în clipe, în zâmbet, în prietenie... în zi sau în noapte... în dragostea ta sau a altora, în lacrimile iubirii sau a tristeţii... ce mai... ai de unde alege! Totul e să vrei! Că restul sunt poveşti... la fel cum este şi povestea unui răsărit ce vi-l prezint, poveste pe care am trăit-o... conştient de apus.

Ócska Piac! ... din nou.

2009-07-01T23:23:00.007+03:00

Da, din nou. Mă puteţi acuza că nu pot depăşi banalitatea unei duminici toride, dar nu pot să neg că sunt mereu fascinat de oamenii din jurul meu. Diversitatea cromozomială, ce se întinde în faţa ochiilor la piaţa de vechituri din oraş, mereu îmi oferă o şansă egoistică de introspecţie în fascinata varietate a fenotipului uman, şansă ce o savurez de fiecare dată, când mi-se oferă ocazia. Motivul pentru care am ajuns din nou în piaţa de vechituri şi în această duminică este unul interesant, zic eu... interesant mai ales pentru Claudiu. Eu eram preocupat mai degrabă de fiabilitatea şi practicitatea unui rucsac foto, pe care tocmai achiziţionasem cu câteva zile mai devreme şi-l purtam cu stoicism pe spate în ciuda temperaturii ambientale, care nu contenea să-mi stimuleze prin mecanisme fine şi intrinseci, reglarea funcţiilor sudoripareale pielii de pe spatele meu. Mă rog, mai simplu zis, eram ud de tot pe spate... M-am orientat de data asta să surprind diverse personalităţi, caractere ale subspeciei de vânzător de duminică. Am evitat portretistica clasică şi m-am axat pe un mod mai impersonal... că dacă tot era căldură... şi soare puternic sus pe cer... m-am uitat în pamânt, mai exact jos, la picioarele vânzătorului, unde marfa expusă şi felul cum era expusă, spunea multe... totul era să-l "citeşti" cum trebuie... dar asta e o altă poveste, cu alte rime şi tâlcuri. Ia-tă la ce m-am uitat şi ce am văzut:

Seconds Of Blue

2009-06-28T17:23:00.006+03:00

Concediu. Bulgaria, Sf Constantin şi Elena. Mare...
După apus. Trepied. Expunere lungă. Secunde întregi...

Back in business!

2009-06-22T15:00:00.002+03:00

... adică am revenit din concediu! pun o singură poză momentan, am alte câteva de prelucrat, dar să-mi revin un pic din moleşeala concediului... ok?

Hip-Shot Day @ Ócska Piac!

2009-06-10T23:28:00.012+03:00

Duminică... da, din nou... defapt o duminică oarecare... nu cea cu votul pentru europsihiatrice, nici cea cu imixtiunea religiei în fiertul oului sau degustării pâinii îmbibate în vin, ci... o banală duminică.. da da, aceea de după sâmbăta... exact. Chef de pozat... mai altfel... până aici nimic ieşit din comun... asa-i? Ideea îmi vine în timp ce sorb cafeaua de dimineaţă... aromă intensă, amarul plăcut pe cerul gurii, culoarea... revenind la ideea mea ce dădea târcoale în circumvoluţiunea presilviană a hemisferei mele drepte, idee ce venea lent, tacticos, dar totuşi hotărât ca o palmă de complezenţă a unei domnişoare înroşită de un sărut furat... ce să pozez azi? Vremea.. hm, pare ok. buuun. Fotojurnalism! pe film! ce mai... hip-shot! Pentru amatori voi devia un pic în a explica noţiunea de hip-shot... eu, abdomen hipercaloric, reglez aparatul, nu tu compoziţie sau încadrare, armez şi apăs butonul de declanşare. Ce-o fi, o fi... poza să iasă! Desigur focalizare aşa, ochiometric, setat pe lentilă, apertura f/8-f/11, shutter după gust... Direcţia... piaţa de vechituri de pe malul Mureşului, cunoscut ca şi Ócska Piac! Utima verificare:

- m42 Asahi Spotmatic II... bifat!
- 2 role color Fuji (din alea, ieftine)... bifat!
- lentila Carl Zeiss Jenna Flektogon 35/4 ... bifat!

Nu vă asteptaţi la capodopere, da? Câteodată e plăcut şi doar savurarea unei zile banale prin distanţa focală de 35 mm... îmi vine în minte acum o melodie... ceva de genul: " I'm sittin' in the sun, counting my money, happy as I can be... " Ador chaosul organizat al cotidianului grii de duminică, ce face din subiectivismul banal al privitorului, un obiectiv firesc de pozat! ... hm... Ce-am zis?
Vă las cu aceste rânduri şi poze că de mâine merg în concediu... Fiţi cuminţi.. măcar voi! că eu...

Concert IMPERA - Tîrgu Mures la 07.06.2009

2009-06-08T15:41:00.005+03:00

Seara de duminică s-a devedit a fi una de succes pentru trupa IMPERA, care la Clubul JAZZ&BLUES din Tîrgu Mureş s-a aventurat să-şi înregistreze primul LIVE DVD. Am sosit la local la rugămintea lui Adrian Călimănescu, chitaristul formaţiei, cu 30 de minute mai devreme cu scopul să inspectez scena şi să-mi stabilesc nişte unghiuri de shooting... Fiind informat că se va filma cu două camere video, am dorit din start să le evit, să nu apară conturul meu de urs grizzly pe dvd-ul lor de debut... Sala umplută peste capacitate, îmi făcea imposibil să mă tot mişc în timpul concertului de aceea am considerat mai înţelept şă mă păstrez în linia întâi...
A început concertul, lucrurile s-au derulat cool, cele nouă piese proprii şi un cover după Rammstein au fost doar întrerupte de aplauzele şi exaltările ascultătorilor format din părinţi, prieteni, colegi, fani... Muzica şlefuită prin repetiţii părea excelentă pentru urechea mea profană iar atmosfera de acolo m-a facut un pic invidios... asta e!
Nu-mi mai rămâne decât să prezint componenţa trupei IMPERA şi să vă recomand să mergeţi la concertul lor.. ei chiar cântă!

Voice -Vitos Fruzsi

Piano, Background voice - Meltzer Anna

Bass - Ferencz Mari

Guitar - Adrian Călimănescu

Drums - Bakó Ádám

Cityscapes - poze de oraş...

2009-05-30T16:44:00.007+03:00

De un experiment foto inedit am avut parte! Fiind şi eu elev la Şcoala de Arte din Tîrgu Mureş, secţiunea foto, am primit ca şi temă de casă, de a face poze cu un aparat fotografic de unică folosinţă, ceva de gen 4 ron la Auchan. Într-un plastic ieftin, aparatul avea un film color cu ISO 200 şi 24 de poziţii, o rotiţă de derulare, un vizor din plastic neprimitor şi importantul buton de declanşare. Într-un cuvânt, point-and-shoot! ... bine na, în trei cuvinte... Simplificând actul fotografic la extremă, unde singura preocupare era doar încadrarea şi subiectul ales, m-am aventurat şi eu de a-mi face tema cu mare entuziasm. Cityscapes... poze de oraş... instantanee... norocul meu că am prins vreme decentă, chiar soare la început. M-a pufnit râsul când am realizat că, după primele cadre, încercam să apăs inexistentul buton de review pentru a-mi verifica cadrele trase pe inexistentul LCD... old habits die hard...asa-i?

Ce să zic, am terminat filmul repede... poate prea repede, datorită entuziasmului sau... senzaţiei de degajare derivând din lipsa de preocupare pentru apertură, timp de declanşare sau histogramă... apropos... nu prea îmi pasă de histogramă, dealtfel... Revenind, pot afirma că cel mai important lucru în fotografie, cum bine ştiu deja unii, este lumina, urmat de subiect, respectiv de compoziţie, nicidecum megapixelii, marca aparatului (.. da da, ştiu, Nikon rulez... but who cares? ) sau luminozitatea lentilei frontale. Da?

Concluzionând experimentul... nu pot să zic decât, people get out and point-and-shoot! Dar înainte de a apăsa acel buton... gândiţi! ... că nu strică deloc! ... sau... efectele vor apărea după o perioadă de latenţă? Cine ştie... Peace!

Duminică... din nou!

2009-05-24T20:18:00.012+03:00

Cum am promis... am mers din nou să pozăm berze.... adică să rectific! Primesc telefon de la Călin sâmbăta după masă, că el a ieşit singur la pozat dimineaţa, în aceeaşi locaţie, tot ora şase dimineaţa şi surpriză, nici urmă de berze din nou. Ok, am zis, discut cu Péter şi am hotărât să mergem mai departe, la lacurile de la Fărăgău... Echipat lejer, pentru o plimbare la margine de lac, am pornit în aceeaşi oră, aceaşi formaţie către lacuri. Când trecem lângă locaţia de săptămâna trecută, observăm pe câmp, de la drum cam 200 de metrii, două berze gingaşe scormonând în iarba udă de roua dimineţii. Repede am montat lentila tele şi m-am aventurat către berzele ce îşi căutau calm şi tacticos micul dejun. Cu corpul aplecat am înanitat eu şi Călin, uşor distanţati unul de altul, către cele două berze... mascându-mi apropierea cu o tufă ce a crescut în mijlocul câmpului... defapt defilam pe lângă cultura de orz, în pantofi de oraş, jeans-i şi bulgări de pământ ce se organizau în mod haotic pe talpa pantofului semipermeabil. Péter a fost mai isteţ.. şi-a montat tele-ul mai lung şi ne-a pozat pe noi cum ne chinuim şi asta din confortul asfaltului uscat de la marginea şoselei... Am pozat şi eu ce am putut, dar 200 mm este frustrant de scurt în a poza berze... defapt nu prea ai ce căuta cu 200 mm în wildlife photography. Asta deja îmi era clar după primul minut cănd încercam imortalizarea berzelor... deci mare lucru nu a ieşit, asta am vrut să spun. Când prima barză şi-a luat zborul către cuib cam tot pe atunci mi-am luat şi eu gândul de la participarea la concursul foto cu pricina... Next year, am zis eu.
Într-un final am văzut lacurile, plin de peşti, la care stau mărturie sutele de pescari, care au venit cu mic cu mare, maşina, cort, barcă gonflabilă, familie, căţel şi un portbagaj plin de optimism, pentru a se relaxa departe de forfota oraşului. Atunci am realizat şi eu esenţa zilei de duminică... odihna! Da, odihna, relaxarea... noţiuni pe care le-am îmbrăţişat instant, iar în drum către drumul principal am pozat numai din maşină, relaxat, savurând micile imperfecţiuni ale naturii... desigur am mai coborât la un lac, aşa, de formă, să-mi mişc degetele ce se destindeau prea leneşi în şosetele ude din pantofii mei decoraţi cu noroi.
Pentru încheiere, vă prezint pozele, fără pretenţii artistice, doar poze, aşa.. de relaxare.
A, era să uit... am mâncat şi omleta promisă în dimineaţa aceea! Şi ca o satisfacţie personală, am făcut şi o poză cu berze în stâlp... ce erau mai aproape... şi se relaxau ... în fond, era duminică, nu?

Verdele De Duminică Dimineaţă...

2009-05-16T00:13:00.011+03:00

Febra era mare! Calm, că nu despre temperatura tegumentară, măsurabilă în zona axilară vreau să povestesc aici, ci despre febra de care eram cuprins în ziua de duminică, când m-am trezit să plec la pozat de berze! Da, berze albe... pentru un concurs foto local, unde se oferă şi premii în bani! Ocazional pot fi şi eu foarte materialist, mai ales de când îmi iau în cap că am nevoie de o lentilă... din aceea mai scumpă, desigur... dar mai bine să nu întru în aceste amănunte... cum ziceam, berze albe! Verificat google, când răsare soarele, întrebat prealabil pacienţii mei din Dumbrăvioara unde, când şi cum pot găsii în miez de acţiune berze albe, încărcat acumulatorii pentru aparat, pus Nokia să sune la 5:45 ( a.m. desigur... ) noaptea când m-am pus în pat, mi-am închis ochii şi am început să-mi vizualizez cadrul perfect cu barza albă, cu care intenţionam să câştig măcar un loc onorabil, cu premii în bani!
Ora 6:10 'neaţa eram deja în Fiesta condus de Péter şi în timp ce ne opream în staţie să-l luăm şi pe Călin, mi-am revizualizat mental poza pe care vroiam să obţin pentru concurs. Savuram şi aranjam în cortexul meu, detaliile din cadru, unghiul şi încadrarea după care tânjeam cu aşa ardoare. Conversaţia din maşină s-a terminat sublim, când am ajuns la locaţia optată, la ora 6:30 trecute fix, când soarele căţăra-se deja cu un centimetru deasupra dealului... între sat si râul Mureş, câmp deschis, verde, întins... şi pustiu. Mă uit în stânga drumului pe care am poposit, nimic.... în dreapta... berze albe ioc! Hm... ok, am zis... să aşteptăm un pic. Altă idee mai logică nu am avut... nu la ora aceea şi nu fără priza mea de cofeină matinală luată în mod egoist pe stomacul gol. Şi am început să ne plimbăm, încurajându-ne reciproc că berzele vor apărea... e doar o chestiune de timp... iar până atunci să pozăm ceva, dacă tot am ieşit din patul cald... duminică... Preocuparea lui Péter de a trage cadre bune cu lentile m42 montat pe Canon, cât obţinerea unui d.o.f. cât mai îngust a lui Călin, cu lentila din dotare de pe Nikon, m-a făcut să uit de frustrarea cauzată de personalitatea imprevizibilă a acestor creaturi cu cioc roşu... Din explicaţiile date şi exemple de încadrare şi apertură, am adunat câteva cadre matinale pe cardul de 2 GB... şi timpul parcă a zburat... mai majestuos decăt aceste berze albe în plin sezon de împerechere...
Doar azi am revăzut cadrele... am resimţit razele soarelui din duminica cu pricina... am redescoperit verdele de duminică dimineaţă ... şi am retrăit gustul omletei de duminică, cu ceapă verde şi slănină în făşii promise de cineva, cândva împreună cu o cană mare de lapte cu cacao... Aceste lucruri m-au facut să postez cadrele ce urmează, cu verde, cu soare, cu roua de duminică de dimineaţă... şi fără berze!
Normal, sâmbătă noaptea, adică mâine, visez din nou cu berze albe!!! Noapte bună!

AG Weinberger, 8 mai 2009 - Tîrgu Mureş

2009-05-13T23:01:00.018+03:00

Aşteptam seara de vineri, să mă întălnesc cu acest om charismatic! Atmosferă placută în Irish Pub... un pic sunetul era prea tare pentru urechile mele sensibile, dar asta m-a deranjat doar în primele 10 minute... apoi.. apoi am savurat pe deplin pofta de viaţă a lui A.G. transpus pe acordurile de chitară Fender, ce purta cu stoicism virtuozitatea individuală a artistului de blues. Recunosc, am mers acolo să fac "ceva poze", dar deseori, în timp ce click-ăiam cu aparatul foto, am fost răpit de şarmul muzical ce umplea sala mică a restaurantului. Un concert restrâns, intim, pentru plătitori... un concert ce a avut loc în cadrul Campaniei Împotriva Recesiunii Mentale, cum ne-a prezenta-o A.G. Cu un autograf, 3 CD-uri şi un breloc bonus m-am întors acasă în miez de noapte... şi multe cadre pe card, din care am facut o scurtă selecţie, mentru cei care nu au fost acolo.... Pot să spun cu mâna pe inimă că merită să mai ieşi din febra concertelor cu intrare liberă, să scoţi un ban din buzunar şi să participi la câte un concert de acest gen, concert pe care artistul Weinberger l-a prezentat după cum urmează: "Veniţi şi implicaţi-vă! Ajutaţi-vă să deveniţi contemporani cu voi înşivă... - acesta ar fi mesajul pe care îl adresăm fanilor noştri din Tg.Mureş. Dacă turneul precedent a numărat 94 de concerte, ne asteptăm ca „Interzis FM – vezi muzici ce nu auzi la radio” să reunească şi mai mulţi iubitori de muzică de calitate, contribuind, împreună, la regenerarea ţesutului muzical al acestei Românii demne şi mândre, din care şi TU faci parte” ... NO more COMMENT.

Fotoni si Pixeli - EPILOG

2009-05-08T08:53:00.009+03:00

... şi uite aşa a trecut şi expoziţia mea de debut. Am ajuns să ocup spaţiu şi in câteva ziare locale...
Acum din urmă pot spune că a fost o experientă binevenită din mai multe motive. Ceea ce mă încântă, pe lîngă afluxul mare de vizitatori, atât la vernisaj, cât şi după, este ca am vândut 3 fotografii. Calm, că nu m-am îmbogăţit... nu încă... deci calm. Dar e îmbucurător ca să ştii că fotografia ta va atârna undeva, nu ca un cadou din partea ta, ci ca o decizie personală a unui individ, care din motive egoistice doreşte să-ţi revadă zilnic aceaşi poza... Găsesc acest lucru destul de interesant, în lumea asta, în care participăm involuntar la diverse scenarii şi show-uri deseori împinse spre dezgust şi disperare, mă rog, aşa îmi pare mie de aici... Acest filmuleţ a fost făcut (filmat, editat, mixat...) de un alt fotograf, Adi Duka.

ca incheiere, ce nu se prea distinge pe film, atât: Life suxx... and then you buy Nikon! Prietenii ştiu de ce!

Gala K1 Targu Mures - 10 aprilie 2009

2009-04-21T22:22:00.007+03:00

Azi nu am chef de texte. Am fost acolo, pentru o scurta perioada de vreme, am zis sa-mi incerc norocul... adica aveam in minte cam ce si cum as vrea sa pozez... dar lucrurile cam stau altfel, cand esti la margine de ring. In primul rand e bine sa stii cam ce se petrece acolo, sa citesti miscarile celor din ring... dar sa nu te lasi absorbit de eveniment.. cum am patit eu la primul meci... pina m-am trezit, gata.. knock-out. Corzile sunt un element care te pot incurca tare rau... sau nu. Asta iar de tine depinde cum exploatezi. Nu am putut sa stau decat pana la pauza... si postez aceste cadre pe care eu le consider mai reprezentative. Per ansamblu, la o asemenea gala e bine sa ai un UWA sau macar un wide decent, sa fi imun la zgomot respectiv la fumul cu gust de vanilie ce se baga cu mare candoare... ca da bine la impresia artistica... ma rog. enjoy! sau nu! :)

EXPOZITIE FOTOGRAFICA DE DEBUT

2009-03-26T21:20:00.001+02:00

Feri bácsi ...

2009-02-14T22:40:00.030+02:00

Rég lehetett, pontosan nem is emlékszem vissza, pedig őhozzá képest suhanc vagyok, hogy mikor is találkoztunk először. Szégyellhetem is most magam. Na de nem is erről van most szó.

Persze, ismerkedésünktől eltelt egy jónéhány esztendő, azóta a kapcsolatunk is szépen alakulgatott, pontosabban én kezelgettem, ápolgattam fogait s ő mindig illedelmesen meg is jegyezte nemes beavatkozásommal való egyet nem értését. Barbár dolognak tartotta ha valaki fehér köpönyegben hegyes tűvel, ártatlanul bambuló páciensek halvány rózsaszínű gingivájába döfködni merészelte az érzéstelenítőt, akár nemesen humánus célból is. Felháborítónak tartotta azt is, ha netalán Röntgen felvételt igényeltem volna valamely fogáról is... mit mondjak, kész élvezet volt neki dolgozni, miközben két korty víz tisztes távolsága között csak úgy sziporkázott a szellemes megjegyzésektől a rendelő. Na de nem is erről van most szó.

Idők során nekem is sikerült emberközelségbe kerülni Feri bácsival, többnyire hozzásegített az öreg makacssága. Igen, makacs egy úriember ez a Feri bácsi. Más már rég a környéken levő parkokban sétáltatja unokáit e nemes és tartalmas kor elérése után, de nem Feri bácsi... nem. Módszeresen elsajátította az ablak nevű szoft BuFu verziójának kényes csínját-bínját, s nekilátott a világháló teljes feltárására... persze, ez nem volt elég, csak egy röpke ideig, mert a következő célkitűzést már meg is álmodta... meg fogja hódítani az internetet, meg biza... szavaival, gondolataival... sőt már nem idegenkedik a képzőművészet egyéb ágaitól sem. Aki képes három másodperc alatt vonalakba zárni arcképét esztétikus módon, attól a mobiltelefonnal rögzitett városképek sem idegenek, mondom én... Na de nem is erről van most szó...

Mindig mikor hozzá látogatok, többnyire halmozott problémásnak tűnő ténysorozattal fogad, melyet szépen elrendez a keserű kávém mellé, ahogy egy művészlélekhez illik...
Komótos szürcsölgetéseim között értesülök a legújabb fejleményekről, precízen körülírva a dolgok lényegének problémáit. Persze, most nem kell tévedésbe esni, nem beszelünk mi mindent össze, de azért említésre kerülnek olyan fogalmak mint URL, paradigma, elnyomások, képcsökkentés, feltöltés, a józan paraszti ész és a rücsi impegátus... no meg az export. Na de nem is erről akarok most szólni...

Nagyon tetszik nekem a falra, első látásra rendezett káoszban felfüggesztett képek közül az egyik... és mindig képes vagyok elkalandozni gyerekkori emlékeim színes világába, átnézni a lomhán gomolygó füst ködjén miközben mosolyt merítek a lelki szemeim elött feltárulkozó események töredékeiből. A kicsi, háromlábú székről osztom az észt Feri bácsinak a blogolás roppant egyszerűen idegesítő fortélyairól s közben azon morfondírozok hogy milyen szerencsés vagyok én... Az biza. Nem akárki mellett ülve nem akárkinek érzem magam. Feri bácsi melett ülve fogdoki maradok... tisztelettel! S most bevallom, hogy én már régóta tudom kicsoda rendelkezik roppant nagy tudással!
Távozásomkor a hó még mindig büszkén ragyogott s a kinti hideget roppant egyszerű volt elfelejteni a meleg kézfogás után... Mert pontosan erről akartam én szólni... a lélek melegségéről, amelyre még hőmérőt nem találtak fel... nem biza!

Téli Tárlat - Expoziţie De Iarnă

2009-01-16T22:52:00.017+02:00

In data de 9 ianuarie a debutat traditionala expozitie fotografica de iarna a Fotoclubului din Targu Mures, in Casa Bernady, de pe str. Horea. Interesant este ca in aceasta expozite sunt prezentate cadre realizate in anul precedent de membrii fotoclubului, cadre inca ne-expuse altundeva ... Ceea ce a diferit anul acesta, de anul precedent, a fost ca si eu am avut 4 cadre atarnate pe perete... nu e mare lucru, dar sper ca prin acest debut al noului an, sa am sansa ca sa-mi fie acceptate lucrarile fotografice in diverse expozitii. Daca nu.. asta e! mai incercam si la anul!

Deschiderea expozitiei a fost una fara mare tam-tam, s-a amintit ca acum170 de ani, intr-o sesiune a Academiei Franceze, in data de 7 ianuarei, 1839, au fost prezentate prima oara, "imaginile desenate cu lumina", inventia lui Louis Daguerre .
Bun, nu are sens sa lungesc vorba, educatia culturala e accesibila via google, asa ca nu-mi ramane decat sa va arat ce cadre am indraznit sa atarn si eu pe perete, si sa va doresc vizionare placuta la slideshow...

ANUL 2008 PE FILM

2009-01-02T14:04:00.008+02:00

Stiu, aici ar trebui sa scriu ceva inteligent si sclipitor... ma rog. Am preferat sa fac o retrospectiva din cadrele ce am tras pe film anul trecut, poze ce am tras pentru a-mi imbogatii cultura fotografica... nimic special, sunt doar cadre alese in mod aleator... asa cum viata ne indruma, se pare, tot aleator catre diverse destinatii... am o fire optimista, dar nu-mi place sa ma hazardez in a ura diverse formule de bunastare cu care am fost bombardat prin sms sau email... inutil, zic eu. Trecand peste diverse obiceiuri, datini si alte superstitii, pentru anul 2009 imi doresc sanatate si profit!
.. bine na... si voua asta va doresc!!! si inca ceva... Shalom!

Biertani

2008-11-18T23:38:00.031+02:00

Biertanul face parte dintre primele aşezări germane din Ardeal. Prima atestare a numelui său datează din 1283. Ca orice aşezare săsească, avea organizare urbanistică, remarcându-se stilul franconic al şirurilor de case în jurul unei pieţe centrale, deasupra căreia se înalţă împunătoarea biserică-cetate. Impresionantul monument de cult îmbină armonios stilul gotic cu cel al renaşterii, apărat fiind de trei ziduri de incintă cu turnuri şi bastioane medievale. Prima incintă a cetatii este atribuită secolului al 12-lea, când probabil a fost ridicată şi prima biserică (Sf.Maria). Biserica actuală a fost ridicată în 1486-1524, în stil gotic-târziu. Meşteri din Viena şi Nürnberg sunt părinţii spirituali ai celor care au realizat între 1483-1513 splendidul altar al bisericii, cel mai mare din ţară, cu cele 28 de panouri pictate. Amvonul, sculptat în piatră, din 1500, opera meşterului Ulrich din Braşov, trădează puternica influenţă sud-germană. De faimă internaţională se bucură uşa sacristiei, premiată la Expoziţia Mondială din 1900 de la Paris. Biertan este un loc încarcat de istorie.

Buuuun. Cam asta poate omul afla cu acces la gugăl in ziua de azi. Biertani... incerc sa va povestesc cum am vazut-o eu, fara aspecte istorice si date demne de comemorat. Asa .. pur si simplu. Simplu cum decurge viata in acest sat, unde si ceata are personalitatea ei, permitand doar ici-colo descoperirea peisajului ce inconjoara biserica-cetate in duminica cu pricina in care am ajuns...

Recunosc, sunt atras de oameni. Prin ei, pot identifica mai usor trasaturile caracteristice unei zone, unde ma depalsez prima oara. Prin ei, viata se manifesta ca atare, nestingherit si rebel, cum deseori avem placerea sau neplacerea sa consatatam, uimiti de propria noastra limitare, impusa de perceptia personala egoista, plina de prejudecata asupra diverselor forme de viata ce se exprima in jurul nostru zi de zi. Dincolo de zidurile cetatii, unde timpul pare sa zaboveasca mult si tacticos, viata intre ulitele ce inconjoara edificiul gothic capata aspecte arhaice, unde bucuria si tristetea se impletesc in banalul cotidian.

Copiii adunati in cete se manifestau liber pe ulita vizitata de mine, impreuna cu un grup de fotografi, cu care am avut placerea sa ma reintalnesc. Rasetele sincere inundau calea noastra si ochii lor ne invitau sa ii pozam, sa ii pozam... sa ii pozam. Nu puteam rezista tentatiei de a imortaliza acele priviri ce ascundeau inocenta varstei cat si ignoranta timpului ce invaluia satul in vasmantul mirific al secolului prezent. Faptul ca multe case aveau portile larg deschise, si nici urma de om in curte m-a facut sa realizez deschiderea lor fata de viata. Fiecare curte avea povestea ei. Trista, vesela, colorata, monocroma, tot poveste era. Era o poveste asternuta in simboluri proprii, in care vorbele erau de prisos, ba chiar puteau strica magia prezentului... Nu mi-a mai ramas nimic decat sa le ascult silentios aceste povesti...

Ziua a trecut repede. Povestile personale, expuse la masa cu colegii de pasiune, dupa terminarea turului localitatii, parca erau desaturate in contrast cu viata colorata se sa asternut in fata ochiilor pret de cateva ore. Inainte de despartire, cand se parea ca totul se sfarseste cu bine, viata ne-a mai aratat o lectie amara, in maniera proprie, care avea menirea sa te faca pios in fata lui, indiferent cat de dibace erai sa-ti ascunzi zambetul amarnic... Tot atunci am ajuns la concluzie ca trebuie sa invatam sa ne bucuram si pentru lucrurile simple, banale, cele de zi cu zi... cum ar fi de exemplu doua tigari...

Mioritism unional

2008-07-07T21:27:00.034+03:00

... pe un picior de plai,
... trece cu alai,
... un cioban necajit,
... cu tenul prajit,

Gata... ca nu versuri vreau sa debitez aici. Intamplarea ce vreau s-o povestesc nu e vesele, dar nici trista. E doar un fragment din viata unui om, care candva a lucrat la oras, in fabrica... fabrica ce a fost trecut cu succes rasunator prin faza de privatizare postdecembrista, revanduta cu profit pentru investitori imobiliari, iar acum... mai conteaza? Drama unor oameni alintati in falsa siguranta zilei de maine a nascut deseori tragedii conjugale dupa disponibilizarile de rigoare. Unii au cazut... si acolo au ramas cautand sprijin pe gatul sticlei, ce lasa o umbra diforma pe masa de lemn stacojiu din coltul bufetului in care prezenta fumului de tigara nu este intamplatoare, nici facultativa.
Altii.. altii au avut taria sa se priveasca in fiecare dimineata in oglinda, sa spere la o solutie salvatoare si sa incerce sa isi gaseasca locul lor in neostructurile societatii de consum, cu gusturi kitchioase si o foame de senzational pentru morbiditatile cotidiene deseori impachetate sub ambalajul vulgarului politic. Dar macar au incercat....

Jozsi bácsi, caci despre el vreau sa va povestesc, este un om mic de statura. Cizmele de cauciuc tradau cu nonsalanta locurile, unde insotit de tovarasul lui de drum, Betyàr, isi mana turma de oi zi de zi. Bagati sub cizma de cauciuc era pantalonii jeansi pe care modelul de prespalare era abia lizibil sub stratul de unsoare amestecat cu pamant si fire de lana...totusi nu puteam sa nu remarc piesa de rezistenta din vesmantul lui de cioban, mai exact cureaua lata de pe brau, fara pusca de data asta... Camasa cu maneca scurta, pe langa ca se asorta cu pantalonii jeans, mai scotea in evidenta tenul colorat de expunerea lunga la razele soarelui. Dar sa fie imaginea de ansambu complet, pe cap purta o palarie de padurar, verde inchis cu snur gros fixat in doua randuri. Ce mai, tinuta de tranzitie, nu altceva. Toate aceste descrieri ale echipamentului profesional paleau in contrast cu vivacitatea din ochii lui Jozsi bácsi. Om trecut prin viata cu fruntea ridicata, care si-a aranjat copii, pe unii la oras, pe altii la tara, azi isi petrecea ziua pe dealurile inverzite dirijand o turma de 87 de oi... ca pensie nu-i prea mare... iar facturile sosesc, si musai trebuie platite. Pina el poate sa faca treaba de oier, (ca nu-i cioban de meserie, dar face de toate... ) o face mandru si constiincios. Ca nu e nimic mai rau, decat sa-ti pierzi onoarea... am aflat de la el. Munca, indiferent de natura ei, trebuie facuta corect si cu fruntea sus, ca in fond munca este ceea ce ne defineste... si daca o respecti, ajungi sa fi respectat si tu. Asemenea filozofie de viata am intalnit pe coclaurile din imprejurimile orasului meu, unde timpul parca s-a oprit pret de cateva minute, lasand un ecou grav doar serenitatea din mintea mea... Ca la noi, la nimeni!- zicea cineva.. si asa este.
Dupa aceasta intalnire cu iz de viata ne-am salutat reciproc, ne-am dorit sanatate si viata lunga, iar strangerea de mana care a precedat despartirea noastra mi-a adus aminte ca e mare lucru sa fi om... dar nu imposibil!

"Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul..."

2008-04-17T10:13:00.016+03:00

Pentru cei care se gandesc ca voi vorbi despre prezentatorul acelei emisiuni care in mod personal isi incheie emisunea, doresc sa va zic din start ca veti fi dezamagiti. Acum am chef sa scriu doar lucruri marunte, nesemnificative, banale, ba chiar plictisitoare...

Mi-am pus mana in cap si incercam sa realizez ce drama trebuie sa se petreaca in mintea unor patrupezi flamanzi, care sub presiunea traiului mizerabil cotidian sunt fortati de imprejurari de a se organiza in mod "democratic" intr-o formatiune ce actioneaza ca un tot unitar. Pentru a simplifica lucrurile, e vorba de gandirea unui lider de haita, haita ce e compusa din semeni cu trasaturi identice ce tanjesc din motive personale sa faca parte dintr-un grup. Un bun lider stie sa inspire incredere si sa ceara devotament din partea grupului. Ajuns in pozitie ierarhica, liderul doreste sa impresioneze grupul propunandu-le o actiune cat mai iesita din comun, chiar daca exista riscul sa starneasca zanzanie, ba chiar dezaprobari. Liderul stie ca odata ce s-a autoimpus lucrurile vor merge pe fagasul propriului plac.
In zilele trecute, un lider de haita, la margine de oras se uita asa lung la o fetita, adulmecand aerul fin ce o inconjura pe biata creatura bipeda si rationaliza astfel: ".. mda. uite-o! E candidata ideala. Nu ma cunoaste, nu o cunosc... deci autoritatile nu vor putea stabili vreo legatura intre noi, ca ulterior sa fim acuzati de razbunare... ea este! Prin ea vom da exemplu altor haite sa se manifeste ca atare, sa nu se lase capturati, sterilizati ba chiar exterminati de niste creaturi malefice, ce sub scuza suflului creator sau nevoia de amuzament isi bat joc de existenta noastra. Sa fie acestora o invatatura de minte ca avem drepturi egale! Na, hai gata.. nu mai fortez creierul ca raman apoi in pana de idei.. adun pe baietii..."
Plina de elan tovarasesc, haita, la intructiunile liderului ocupa pozitia strategica stabilita pentru ambuscada si asteapta semnalul liderului... "ACUM" ....
... "Mda... cum am asteptat... a fost simplu! o muscatura bine plasata pe carotida si natura si-a urmat cursul... Asta e! Macar era frageda, puteam sa ne si hranim, dar noroc ca i-am instruit pe baieti sa se abtzina. Macar noi sa aratam un pic de demnitate fata de victimele noastre... Ce mai e... e bine sa fii lider! Hau!"
Ce pot eu sa mai relatez? Scandalul mediatic ce a urmat la moartea inumana a unei biete fetite de 6 ani? Balbaiala autoritatilor in asumarea raspunderii? Sau sa schitez cu cata placere egoista unii din noi ne facem rost de un patruped mic si plapand, apoi cand acesta creste si nu se mai integreaza in viata noastra mondena il abandonam?
Credeti ca sunt surprins ce se intampla? Nu! Nu ma mai surprinde nimic! Sau... daca stau sa ma gandesc mai bine... As fi surprins daca ceva ar mai reusi sa ma surprinda! Revoltator, nu-i asa?

Paşte Fericit!

2008-03-20T21:04:00.021+02:00

Hm. Sosirea sarbatorilor pascale e un prilej bun de reculegere si meditare, de cufundare in pacea interioara, fie si pentru cateva secunde. Nu sunt un tip religios, dar nu cred ca o comunicare cu Dumnezeu trebuie facuta prin intermediari. Sunt matur si destul de direct pentru a-mi transmite gandurile in mod coerent la destinatar fara posibile distorsiuni din partea unor terte persoane. Dar nu despre divinitate vreau sa debitez aici. Zilele din martie au mai fost si blande cu mine permitandu-mi mai multe iesiri din oras, cu dispozitivul de convertit fotoni in pixeli atarnat de gat. Deseori, in incercarea de a imortaliza ceva inedit nu reuseam sa depasesc inertia banalului si cugetam anevoios cu indexul pe shutter." Merita? Ah... las-o..." Traim in mod egoist adunand bani, nu experiente. Suntem capabili sa trecem cu o nonsalanta izbitoare peste privirile pline de speranta a unor semeni care abia ne ajung pina la brau, semeni ce nu au inca puterea de a-si schimba soarta lor in mod favorabil, iar daca o au, nu mai indraznesc. Complacerea noastra in goana dupa bogatii materiale si preocuparea constanta cu imaginea sinelui ne deformeaza perceptia, ne ingusteaza orizontul, dar cel mai grav e ca ne dezumanizeaza. Trecem impasibil pe langa o mana intinsa, pe linga o speranta ce licare in ochii candva inocenti si invocand diverse scuze de autoconvingere dam dovada de o atitudine malitioasa, ce doar la cei norocosi le mai lasa un gust amar in gura, din cand in cand. Restul... restul e tacere. Imi permit sa multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat ochi sa vad, nu doar sa ma uit, mi-a dat urechi sa ascult, nu doar sa aud si gura sa spun nu doar sa vorbesc. In rest, cred ca si-a facut treaba doar pe jumatate! Nu are sens sa-i reprosez Lui lucruri ce nu mai se pot schimba. Pot doar spera ca intr-o zi se va trezi in noi omenia reprimata si vom putea cere scuze uitandu-ne in ochii acestor semeni! Paste Fericit va doresc!